M-am întrebat de câteva ori dacă eu am tăria și puterea aceasta absolută, de a spune natural, firesc și fără remușcări, mai ales fără remușcări, un simplu si concis „NU”. Unul asumat și fără loc de întors căruța din drum.
Ei bine, nu o am. De-abia acum învăț, cu pași nesiguri, dar fermi, de bebeluș ce învață să meargă. Iar ca mine, mulți alții. Pare poezie să nu poți spune „nu”, dar nu e chiar Citeşte mai mult…
Pentru prima oară de când practic sportul acesta, răsăritul acesta l-am vrut diferit. După zeci, aproape o sută și ceva de exerciții matinale de genul acesta, am ales să fac un răsărit egoist, fără să-l mai împart, în imagini, cu nimeni. Am vrut un răsărit doar pentru sufletul meu și al prietenei cu care am fost.
Am mai avut răsărituri egoiste, ca să le numesc așa, în care am fost doar eu, cu Citeşte mai mult…
Nu există răsărit perfect. După cum nici apus nu există. Există însă în starea lui, clipa perfectă. Uneori, magică. Există uneori ceva care te poate surprinde și îți rămâne acolo, agățat într-un colț de memorie. Din când în când, mă bucur că pot fi martora unor astfel de clipe.
Răsăritul acesta a fost despre bucuria unor câini vagabonzi dornici de joacă chiar în apa răcoroasă a mării, la 5.50 Citeşte mai mult…
Ciorba, una dintre cele mai autentice tipuri de mâncare românești, la mine în familie e nelipsită de… de când mă știu. Probabil primul fel de mâncare pe care l-am învățat să-l gătesc m-a impresionat, sau a lăsat sechele pe circumvoluțiunile creierașului meu, pentru că altfel nu-mi explic cum de ani întregi nelipsita ciorbă e alpha și omega frigiderului meu.
Singurele tipuri de ciorbă pe care Citeşte mai mult…