Azi a sosit cronologicul 44. Al meu, cu tot ce-nseamnă asta. Anul în care am împlinit 44 de ani e astăzi, aici, condensat într-o oarecare zi. Într-un sfârșit de anotimp, dar nu de vise, planuri, speranțe. Într-o zi de (încă) vară, pe care eu mi-o celebrez așa cum îmi place s-o fac, călătorind. O zi ca oricare alta, specială doar pentru mine și-o mână de oameni.
Unele persoane foarte vocale spun Citeşte mai mult…
Răsăriturile mele sunt imagini, stări, emoții, contradicții. Multe, puține, simple sau complexe, sunt, fac parte din mine și asta e cel mai important lucru. Nu mă plictisesc, deși uneori mă obosesc, fiecare, fără excepție, au farmecul sau mesajul lor aparte.
Fiecare răsărit de-al meu e o poveste în sine, una doar a mea sau a mai multora. Pe unele le păstrez doar pentru mine, pentru sufletul Citeşte mai mult…
M-am tot gândit la numerele astea două în ultima vreme. Pentru mine, ele înseamnă ceva. Înseamnă o oglindire perfectă, dar inversă. O simetrie perfectă, dar inversă. O reflexie. O simbioză. Un yin și yang numerologic. Nu le-aș putea închista între niște litere, deși cam asta încerc acum să fac. Un 43 și un 34.
Numerele acestea două sunt de fapt niște stări. Cu punct de început, la mică distanță Citeşte mai mult…
Cum e ca soarta să-ți râdă în nas atât de tare, încât să îți dea o iubire atât ciudată și să ajungi să iubești doi bărbați, tată și fiu, la intervale diferite de timp? Fără să știi că fiul îl are ca tată pe exact bărbatul vieții tale, pe care îl cauți apoi asiduu în toți bărbații ce îi vor succeda. Cum e să fii pasager prin propria viață, destin, încercând să schimbi providența, să lupți cu tine, Citeşte mai mult…
Azi se celebrează internațional Ziua Surorilor, moment emoționant, pentru cele care au o soră. Cel puțin una. Eu nu am una, nu știu cum e, doar pot intui cum poate fi relația aceasta minunată, acolo unde ea există. Am în schimb, una de suflet, ceea ce e o binecuvântare.
Având în proprietate două cucuiete de fete, am zis să le atenționez ușor, așa, că e ziua lor, una specială, să o aprecieze și să Citeşte mai mult…
Despre Raluca Feher nu aș putea spune prea multe, dar cel mai important lucru pe care îl cunosc e faptul că scrie al naibii de bine. Atât de bine, încât încă mai am în memorie cartea ei precedentă, Să nu râzi:((.
Raluca Feher e în scris ca un duș rece, aplicat direct în pat, în dulceața somnului de dimineață, când ai face moarte de om dacă cineva numai ar îndrăzni să te strige pe nume. E exact ce Citeşte mai mult…