Apusurile mele, ultimele pe care le-am văzut, au vrut să nu mă dezamăgească, desenându-se în aproape toată paleta de culori. La final în roșu, un roșu atât de vibrant încât cu greu m-am despărțit de ele. Apusul meu e roșu. Întotdeauna. Asta gândeam de fiecare dată. De parcă natura știa deja ce gândesc sau ce-mi doresc de la el. De la apus.

Îmi amintesc cu dulce nostalgie de primul (roșu) Citeşte mai mult…