Acasă la Suvenir din Dobrogea

Am revenit, cu mare plăcere, pentru a doua oară acasă la Suvenir din Dobrogea, un loc aparte, unde nu există timp. Aici viața tradițională de la țară pare să-și urmeze cursul firesc, unde valorile, obiceiurile, meșteșugurile sunt perfect conservate și puse în valoare. Aici este locul unde te afli într-un prezent perfect autentic, îmbibat însă de trecutul strămoșesc pus în valoare cu atâta dăruire, migală și pasiune.

Nu aș putea recomanda un loc de vizitat, admirat sau chiar stat în el, dacă eu însămi nu aș rezona sută la sută cu ceea ce văd și simt. Iar locul acesta… cum să vă zic, este locul perfect unde te poți retrage de cotidianul nostru febril, fie măcar doar și pentru câteva ore. Să renaști, să te regăsești, să te încarci cu energie. El se află în satul Vișina, județul Tulcea. Dacă ajungeți în zonă e păcat să nu treceți pragul acestei gospodării autentic dobrogene.

„Eu nu am avut o copilărie la țară, cu tot ce înseamnă ea, așa cum a avut majoritatea din generația noastră, așa că mi-am creat una” sunt cuvintele gazdei noastre primitoare, Bianca Folescu, care pe mine m-au uimit. Evident, povestea gospodăriei este mai complexă de atât, dar rezultatul este extraordinar. Cum la fel mi se pare și faptul că atâta vreme cât printre noi există oameni care, într-o lume din ce în ce mai modernă, haotică, expansională, iubesc tradiționalul, cultura și istoria noastră, o conservă și o promovează cu atâta dăruire, nu avem cum să ne uităm rădăcinile sau tradițiile strămoșilor noștri.

Am făcut câteva sute de fotografii aici, mi-a fost greu să selectez doar câteva. Atenția la detaliu, obiectele vechi de zeci sau sute de ani, inclusiv acea carte de prin anii 1900 care atestă autenticitatea lucrurile și obiceiurilor de la acea vreme, m-au purtat fără echivoc în propria copilărie cu incredibile nostalgii. Verdele crud primăvăratic, liliacul înflorit, caisele și corcodușele acre ce-mi aminteau strepezeala dinților mei din copilărie, zburdălnicia unui mânz cu stea în frunte, o pisică dormind leneșă la soare, cățelușa prietenoasă care se lăsa oricând mângâiată, un iepure gri cu urechi lungi și mari, grajdul cailor cu mirosul specific, acoperișul de stuf specific zonei pescărești, toate acestea au reverberat adânc în mine.

Oricât de departe am ajunge în maturitate, înțelepciune, în experiențele vieții noastre, copilăria va rămâne pentru totdeauna acel magic loc după care tânjim toată viața. În plus, oamenii alături de care am petrecut câteva ore aici, mi-au dat un extraordinar boost de energie și voie bună. Bianca, prin prezentarea gospodăriei ei, ne-a purtat verbal prin istoria locurilor, a obiceiurilor, dar și a pățanilor hazlii din viața și experiența ei de aici. Am ascultat cu deosebită încântare povești noi și vechi, spuse cum mult tâlc sau umor.

Se spune că ceea ce iubești să faci sau ceea ce te reprezintă se reflectă în exteriorul tău. Vedem frumosul din lucruri sau experiențe, atragem frumos în viața noastră. Trăiri, experiențe, momente unice. Universul conspiră pentru noi și noi pentru el. Aici, la Suvenir din Dobrogea, mie mi s-a revelat iar albastrul în foarte multe forme, dragostea pentru natură și fotografie și nu în ultimul rând, pentru oameni calzi, cu spirit viu, care știu să își transforme pasiunile în mod de viață.

Tot în această zonă se poate vizita și Cetatea Argamum și Capul Doloșman, locuri de vizitat în Tulcea.

Iar dacă iubiți pădurea și bujorii sălbatici, puteți ajunge și aici Bujorul sălbatic de Dobrogea.

foto: eu

Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Lasă un răspuns