De tamponat aș mai tampona eu ceva, dar, deh, vârsta, memoria, infinitatea preamărețului DEX nu prea îmi dă șanse de învârteală sau suceală în vasta grădină a preamăreței limbi române. Așa că tamponez și eu ce pot și cum pot, după bagajul meu lingvistic.

Ah, stai, v-ați gândit imediat că poate aș tampona o mașină, este? Nevoit sau nedorit, am realizat și lucrul ăsta la viața mea, cu cele mai năstrușnice vehicule: un autobuz RATB, un minuscul Matiz și ultima tamponare ușoară, o mașină mortuară, cu tot cu mort în ea. Nu mă întrebați cum am reușit performanțele astea, cert este că după cum văd, mi-am ales mașinile pe sprânceană, de fiecare dată. Mai ales ultima dată.

Cel mai frecvent îmi place totuși să îmi tamponez fața cu diverse elixiruri ale tinereții, în naiva încercare de a mai stopa trecerea timpului pe fața mea. Fix asta și făceam de dimineață, când după zece ore de somn (da, ați citit bine, zece ore legate de somn, slavă domnului că nu m-a întrerupt nimeni) perna lăsase brazde adânci pe moaca mea. Deh, atâtea ore de somn trebuiesc plătite cumva, nu?

Fiică-mea mare, Regina Încoronată  a Patului meu și a Bac-ului ei, trona oftând ușor, înconjurată de fișe, caiete, cărți (dar nu de joc) în mijlocul împărăției ei și trăgea cu ochiul la ce făceam eu.

Apare imediat și varianta verbală: cu ce îți tapotezi tu fața?

Eu, cre’că de prea odihnită ce eram, mă mănâncă limba-n gură și mă lansez într-o tiradă: tamponezi, draga mea, tamponezi, ce drac de cuvânt e ăsta, l-ai inventat tu acum, nici nu cred că există, nu e sigur în DEX, te mai dai și absolventă de liceu, unde mai pui, în curând și de bac. Mai înveți și la română. Auzi la ea, tapotează, tamponează e varianta corectă!

Adevărul e că isteața de mine chiar avea tupeu, că, deh, v-am zis, ore multe dormite iacătă ce fac din mine, ca să nu mai zic că parcă îmi luasem masterul la litere, nu eram absolventă de științe al naibii de exacte, gen matematică-informatică. Deci clar, eram cea mai îndreptățită să fac declarații din astea ultra mega convingătoare. Doar sunt mă-sa, nu?

Copilul m-a lăsat în plata tamponării, tapotării, tapetării sau ce spanac făceam eu acolo, băgându-și nasul la loc în caietele ei. Așa îi trebuie, să se învețe minte, învață ea oul pe găină, copiii ăștia de azi n-au deloc vocabular. V-am zis, am dormit prea mult. Mare greșeală.

Ajung la muncă și mă mănâncă iar, de data asta degețelele, să caut cuvântul ăsta, dacă chiar există. DEX-ul îmi afișează victorios ce știe el mai bine:

• Despre
• Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

• Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (15) - 21 noiembrie 2022
• Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (14) - 1 noiembrie 2022
• Nu toate răsăriturile sunt despre răsărit - 14 octombrie 2022