Dacă vrei să vezi un apus sau un răsărit, nu trebuie decât să admiri un cer și-un soare. Atât de simplu pare, atât de complex e. Nu există (nici măcar) două răsărituri la fel sau două apusuri similare. Toate au ceva special în unicitatea lor.
Am fost să văd un apus. Nu mai văzusem de mult timp unul, evenimentele din ultima perioadă nu mi-au lăsat loc pentru așa ceva. Am fost să-i ascult povestea. Citeşte mai mult…
Cred că cea mai mare provocare a oamenilor este, de-a lungul vieții, să stabilească echilibrul perfect între emoție și rațiune. Să meargă drept pe linia vieții, fără a cădea în stânga emoției sau în dreapta rațiunii.
În momentele de stres maxim sau de limită emoțională, echilibrul acesta este cu mult mai dificil să îl păstrezi. Și totuși… reușim. Cu toții reușim. Sau majoritatea.
Pentru Citeşte mai mult…
Povestea răsăritului continuă, cu noi și noi nuanțe, așa cum le surprind ochii mei somnoroși sau larg deschiși, după caz. Răsăritul, imperturbabil, și-a croit drum nestingherit de cheful sau apatia mea pentru el.
Cu acesta m-am înțeles perfect, fiecare și-a văzut de treaba lui. Știu, pare aiurea, doar pentru el mă trezisem cu chiu cu vai, să-l văd, să-l admir și să mă încarc cu energia lui.
Mi-e inima roz și sufletul albastru. E plin de cuvinte ce se doresc rostite, dar ele nu-și găsesc calea și nici destinatarul. Le-am zăvorât, nici eu nu mai știu de ce, nu le mai găsesc rostul, semnificația sau gustul dulce al iubirii impregnate în ele. Vorbește acum tăcerea din mine.
M-am imersat în mine, am transformat cuvintele în senzații și brațe moi și calde, care să-mi susțină abisul și Citeşte mai mult…
E bine agățată pe umeraș și în memorie. O văd cu ochii închiși sau deschiși. E vie. Este probabil prima rochiță pe care am iubit-o cu adevărat. Povestea ei s-a născut într-un timp demult apus, a trecut prin el, s-a ancorat și nu a mai plecat.
De ce acum sau de ce așa, n-aș putea să explic. De ce Citeşte mai mult…
foto: Gabriel Zevri
Uneori doar visăm cum ar fi să privim soarele, real și nu doar în fotografii, atunci când el răsare. Uneori avem nevoie doar de un mic imbold să ne trezim de dimineață și să-i admirăm superba apariție din valurile mării. Iar alteori, pur și simplu, facem lucrul acesta fără a mai sta mult Citeşte mai mult…