Răsăritul văzut prin ochii, gândurile și lentila fotografei Cornelia Fotescu

Știți deja cât de mult iubesc răsăritul și cât timp i-am dedicat lui, atât în scris cât și în fotografii. El însă merită povestit și prin ochii altor fotografi, extrem de talentați, care împărtășesc aceeași pasiune ca și mine.

Deschid astfel seria promovării lor, a muncii și talentului lor, sau a poveștilor pe care au avut amabilitatea să mi le spună.  Primul fotograf care îmi face onoarea de a-mi fi aici invitat este CORNELIA FOTESCU.

I-am admirat întotdeauna abordarea fotografică a răsăritului și nu numai. Cornelia are o sensibilitate pe care și-o exprimă atât de artistic prin fotografie, încât uneori mă gândesc că pe unii oamenii îi alege arta fotografică însăși, nu invers. Pur și simplu. Nu ai cum să te exprimi atât de sublim prin fotografie, oricât de bine pregătit tehnic ai fi sau ai avea cel mai performant echipament foto, decât dacă ai o viziune pentru asta.

Premiul I în cadrul Salonului Anual de Fotografie Albatros, ediția a IV a, 2022

Cornelia mi-a răspuns la câteva curiozități, iar eu le prezint aici, fiindcă dincolo de fotografie, mie uneia, îmi place să cunosc și să prezint omul din spatele aparatului.

De ce fotografie la răsărit?

Aleg fotografia la răsărit pentru acea lumină incredibilă pe care nu o găsești în timpul zilei. ”Blue hour” apoi “golden hour” sunt o bună sursă de inspirație pentru fotografi. În plus îmi doresc ca prin fotografiile surprinse să îndemn cât mai mulți oameni să iasă uneori din zona de confort și să se bucure de un răsărit.

Eu: Să știi că dacă nici asta nu mai e motivație să te scoli cu noaptea în cap, să admiri frumusețe de răsărit, nu știu care mai e. Adică uiți complet de ochi cârpiți de somn, bluze pe dos îmbrăcate sau căscat cu poftă în creierii dimineții, plus magica și inevitabila  întrebare de ce dracu’ m-am trezit la ora asta??

Ce simți când ești doar tu, aparatul foto și răsăritul?

Primul cuvânt care mi-a venit în minte citind întrebarea a fost: liniște. Asta simt. Caut compoziții foto, încerc să surprind momentele importante, îmi fac setările în funcție de lumină, dar cu toate acestea răsăritul este pentru mine o sursă de relaxare mentală și fizică înainte de agitația zilei.

Eu: Exactttt. Și eu pentru asta merg, de cele mai multe ori. Uneori las aparatul deoparte ca să mă bucur, ca un hoț, doar eu de pradă. La început, recunosc, mă simțeam strivită de atâta liniște. Acum o savurez secundă cu secundă.

Ce ai descoperit nou, de când fotografiezi răsăritul?

Fotografiatul la răsărit m-a făcut să descopăr despre mine că pot fi și o persoană matinală de voie și nu doar de nevoie.

Eu: O, da. Spune asta cea mai mare iubitoare de somn, care făcea moarte de fengshui și de om dacă eram trezită atât de devreme. Dacă aveai proasta inspirație să faci așa ceva, îți stricai nu doar restul zilei, ci toată săptămâna. Familia știe perfect ce zic eu aici.

Ce sfat ai da celor care vor sa vadă un răsărit prin lentila fotografică?

Primul sfat și cel mai important este să fie relaxați. Din proprie experiență am învățat că oricât ai „studia” informațiile din aplicațiile meteo momentul răsăritului va fi tot așa cum vrea el. Pentru a surprinde variațiile de lumină  este de preferat să ajungă cu cel puțin jumătate de oră înainte de a răsări soarele, acolo unde și-au propus să fotografieze. Dacă sunt nori, dar la orizont este liber, cu siguranță vor avea parte de culori uneori senzaționale înainte de a se arăta soarele.

Eu: Păi să-ți spună fata de câte ori mi-am luat-o cu succes în freză. Două prognoze serioase spuneau soare sau soare cu nori, io la locul faptei găseam nori denși de nici sulița lui Vlad Țepeș nu răzbea printre ei, d-apăi o amărâtă rază de soare. Sau mă trezeam cu ploaie cu găleata. Mirific, zău. Deci, da, să mai trăim momentul, fără dorința sau nevoia de a controla tot.

Ce înseamnă răsărit la malul mării pentru tine?

Ca om și fotograf mă consider privilegiată pentru că locuiesc la malul mării și pot să mă bucur cât mai des de spectacolul acesta minunat care este de fiecare dată altfel. Răsăritul și marea îți oferă împreună un sentiment de libertate și de pace sufletească. Îmi doresc ca fiecare om să se bucure măcar o dată în viață de acest moment.

Eu: Da, suntem niște binecuvântați că locuim la mal de mare. Am zis-o și o zic mereu. Știi că sunt oameni din Constanța 60+ care n-au văzut niciodată un răsărit de soare din mare? Cam trist, zic.

Ai făcut sau avut parte de vreo trăsnaie sau întâmplare hazlie la răsărit? Dacă da, care a fost aceasta?

Nu am avut parte până acum de întâmplări chiar atât de hazlii, dar recunosc că uneori râd și singură când alerg spre un răsărit despre care cred că va fi senzațional și am parte doar de nuanțe de albastru spre gri. În schimb am cunoscut oameni tare faini iubitori de răsărit. Unii veniți pentru a se bucura pur și simplu de culori și aerul dimineții și alții pentru a-l surprinde în fotografii.

Eu: Mda, las’ că am eu tolba plină de așa ceva. Nu știu, le-am atras cumva, altfel nu-mi explic. Pe unele dintre ele le-am mai publicat pe aici. Ideea e că fără autoironie sau simțul umorului, răsăritul ar fi doar un răsărit și nu l-am mai păstra în minte atât de viu.

M-am oprit aici cu întrebările, am lăsat ca fotografiile ei să vorbească mai mult și mai bine. Mai admirați-le încă o dată, sunt superbe.

Citește și Fotografii de răsărit, o specie aparte.

foto credit: Cornelia Fotescu

Fabiola Ion

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

2 thoughts on “Răsăritul văzut prin ochii, gândurile și lentila fotografei Cornelia Fotescu

    • Fabiola Ion

      La fel ziceam și eu de câte ori le vedeam. Fotografia premiată e făcută într-o dimineață în care m-am întâlnit întâmplător cu Cornelia, iar răsăritul ne-a răsplătit cu un superb curcubeu. Cum să n-o fac mai cunoscută? E meritul ei. 🙂

Lasă un răspuns