Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografului Vasile Vînă sau Constanța 360

„Când răsare soarele se deşteaptă conştiinţa universului.”- Victor Hugo. Un gând frumos legat de răsărit. Dar tot atunci se mai întâmplă ceva. Se trezesc o mână de oameni creativi și iubitori de soare proaspăt ieșit din mare, oameni care ne încântă vizual cu imaginile surprinse de către ei. Cu gândurile sau conștiința lor.

Continui seria fotografilor de răsărit, de data aceasta avându-l ca invitat pe VASILE VÎNĂ. El este persoana din spatele proiectului și site-ului ct360.ro, un proiect tare frumos prin care promovează cultura și istoria orașului Constanța. Totodată deține și pagina Constanta 360 de pe Facebook, unde a strâns o comunitate deloc de neglijat, comunitate care îi urmărește cu mare interes și admirație postările zilnice. În centrul lor, sau cu precădere, sunt răsăriturile și Marea Neagră. Mai este prezent și pe TikTok și pe Instagram, dacă doriți să-i urmăriți activitatea. Eu zic că merită să aruncați un ochi.

Am pus niște gânduri în întrebări, iar el mi-a răspuns cu plăcere. Bineînțeles, nici de data aceasta n-am rezistat să nu-mi bag și eu puțin coada, cu o mică replică. Iată ce a ieșit.

Știu că iubești și promovezi marea și răsăriturile. Ce înseamnă pentru tine răsărit la malul mării?

Având peste 500 de răsărituri văzute sau fotografiate în aproape 3 ani, pot spune că răsăritul pentru mine înseamnă motivație, disciplină și perseverență. Un moment în care mă încarc cu energie pentru ziua ce urmează.
Eu: Mă scuzaț’, am citit io bine? Cinci… ce? Sute??? Băbăiatule (mă scuzați, da’ m-a luat valu’) cum adică 500? Peste 500??? Io mă retrag în grota mea, până acum mă făleam glorioasă că în 2021 am văzut și eu 55 de bucăți. Asta da, disciplină perseverență și motivație. Știi, tu ești unul dintre extrem de puținii oameni pe care îi știu că se duc la răsărit aproape zilnic. Numai pentru lucrul acesta, ai toată admirația mea.

Cum te simți când ești doar tu cu aparatul foto la răsărit?

Mă simt într-un vibe special de liniște combinat cu sunetul valurilor și al pescărușilor. Terapie curată!
Eu: Poate că acesta este numitorul comun al tuturor celor care merg la răsărit. Și da, o consider o formă de terapie a sufletului.

Cum e să te trezești zilnic și să ieși la răsărit?

Cu trezitul devreme funcționez altfel. Mă trezesc fără alarmă la ora care trebuie încât să parcurg în mers, alergat sau cu bicicleta, distanța până la răsărit. Să te trezești aproape în fiecare dimineață și să mergi la răsărit este o binecuvântare.
Eu: Norocosule, eu nesilită de alarma telefonului nu mă pot trezi singură. Bine, dacă aș fi făcut asta zilnic… Repet, dacă. Încă n-am reușit să înțeleg cum de voi, bărbații, puteți să vă treziți atât de ușor dimineața și la naiba, să fiți și fresh, mai fresh decât cel de portocale. Mister complet pentru creierul meu. Sunt de acord însă cu binecuvântarea pe care o avem atunci când admirăm un răsărit.

Care este cea mai mare bucurie pe care ți-a adus-o fotografia de răsărit?

Cea mai mare bucurie a fost și este, recunoștiința și aprecierea din partea anumitor fotografi constănțeni.
Eu: Și eu am avut bucuria asta, să văd aprecierea unor fotografi valoroși a căror muncă eu le-o apreciez din plin. Venind din partea lor, e un mare plus. Bine, acum glumind puțin, sper că nu au apăsat din greșeală butonul de like.

Faptul că ai foarte mulți urmăritori pe Facebook și nu numai, demonstrează că munca ta expusă acolo a fost apreciată de foarte multă lume. Te-a influențat sau te-a schimbat în vreun fel lucrul acesta?

M-au influențat, dar nu m-au schimbat! Faptul că s-au adunat niște statistici record, m-au făcut să-mi doresc mai multe de la acest proiect numit Constanța 360.
Eu: E un proiect tare fain. Îl urmăresc îndeaproape și îmi place ce văd. Mult succes în continuare!

Ai făcut sau ai avut parte de vreo trăsnaie sau întâmplare hazlie la răsărit? Dacă da, care a fost aceea?

Într-o dimineață am ridicat drona pentru a face niște poze Cazinoului în timpul răsăritului. După ce am ridicat drona, a apărut un domn care dă de mâncare pescărușilor în fiecare dimineață. Este coșmarul oricărui operator de dronă să aibă parte de foarte mulți pescăruși în timpul zborului. A trebuit să ridic drona la peste 100m și să o duc într-o zonă safe pentru aterizare. Pescărușii atacă dronele. Nu este neapărat un obicei, dar când sunt mulți, au curaj.

Eu: Îl știu și eu pe domnul acela. Săracu’, nu avea de unde să știe ce pagubă putea să-ți producă, el era fericit că poate hrăni înaripatele flămânde. Iar tu… mno, este că acum ții bine minte acel răsărit? Irepetabil, sper.

foto: Vasile Vînă
Fabiola Ion

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

2 thoughts on “Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografului Vasile Vînă sau Constanța 360

Lasă un răspuns