Cartea și fotografia, echilibrul perfect

Arta scrisului și arta fotografiei, ar părea cel puțin la prima vedere, că nu au absolut nimic în comun. Cartea și fotografia, două noțiuni (pasiuni pentru mine) complet distincte, m-au convins că ele pot coexista, ba mai mult, se poate spune că se pot completa sau întrepătrunde perfect.

De când mi-am descoperit cele două mici mari plăceri, fotografia și scrisul/cititul, am avut mai mereu îndoiala că n-aș putea excela în niciunul dintre domenii, atâta vreme cât stau cu princiarul meu posterior în două luntre. Adică dedic timp, lucru/studiu, energie și creativitate deopotrivă ambelor arte și nu-mi ies mereu la nivelul dorit de mine. Sunt nehotărâtă, recunosc, dar nu mă pot rupe de niciuna și pendulez mai tot timpul între ele, după chef și inspirație.

Lansarea unei cărți la care am participat mi-a răsturnat complet și definitiv, însă, convingerea mea.

Dacă el a reușit, voi reuși și eu să fac simbioza dintre cele două arte.

Este vorba despre VLAD EFTENIE. Despre interviul cu el, legat de fotografia de răsărit am scris aici, despre lansarea cărții lui, Codul fotografiei, scriu acum.

foto: Dragoș Nicușor Băluță

Dacă aș defini întreg evenimentul și ceea ce am descoperit între copertele cărții lui, acela ar fi, categoric, emoție. Cartea m-a surprins în cel mai plăcut mod posibil. Am citit-o în tren, în drum spre București și lansarea ei. Aveam încă impresiile proaspete în gânduri, așa că ce a urmat a fost doar continuarea proaspetei lecturi.

Fotografic vorbind și prin prisma activității de bază a lui Vlad, lector la Universitatea de Arhitectură din București, m-am așteptat să găsesc un îndrumar strict tehnic, stufos poate, cu limbaj de lemn. Arhitectura, când o privești cu ochi de amator, o vezi ca o înșiruire de cote, linii, bolte, arcade, matematică din belșug. O disciplina extrem de strictă, unde totul e măsurat, gândit, văzut la milimetrul perfect al tehnicii. Fără loc de greșeală sau abatere. Văd asta la fiică-mea, studentă. Văd, dar mă uit ca curca-n lemne.

Fotografia, tot tehnic vorbind, sau cum să realizezi corect o fotografie, înseamnă tot matematică, cifre si măsurători exacte.

Însă cartea lui Vlad nu e deloc așa. E pură emoție. E introspecție. E trăiește momentul cu toată ființa ta, privește lumina și scoate tot ce e mai bun din ea, dar mai ales din tine. Lasă-te condus de intuiție mereu. Chiar și atunci când ești frustrat că ai greșit o setare. Repetiția e mama învățăturii, o vei învăța în cele din urmă, dar momentul sau clipa magică de fotografiat poate dispărea sau o poți rata. Citește cu atenție natura sau mediul înconjurător. E uimitor cât ni se oferă dacă avem mintea și sufletul deschis pentru așa ceva.

Fotografia, în viziunea lui Vlad, e mai mult decât o bucățică tăiată și imortalizată din locul în care ne aflăm. E suflet, cuantic, știință. Cred că fix în ordinea asta.

Atitudinea și curiozitatea sunt cele care fac diferența dintre a vedea și a nu vedea, dintre a-ți dori să descoperi și a fi neîncrezător, dintre a afla și a rămâne indiferent. Lumea alcătuită dintr-o infinitate de straturi așteaptă să fie adusă la lumină, făcută posibilă, revelată. Nu există orașe frumoase sau urâte, nu există locuri în care să nu se întâmple nimic sau în care să nu fie nimic de văzut.

Dacă ar fi să subliniez pasaje din carte în care mă regăsesc, nu doar prin prisma fotografului din mine ci și din prisma sinelui meu interior, a vibrației pe care o emit, a ceea ce gândesc, visez, doresc sau creez, cel mai probabil aș mâzgăli toată cartea lui Vlad. Sau ar arăta precum cursurile fie-mii când e în sesiune. Prefer să o mai parcurg încă o dată, sau când simt că-mi pierd busola inspirației sau a creativității.

Despre lansarea cărții în cadrul intim și cochet din librăria Cărturești Modul, aflată la parterul universității, pot spune că pe mine m-a absorbit cu totul. Vlad ne-a învăluit pe toți cei prezenți cu energia lui debordantă. Ce mi-a plăcut cel mai mult la el a fost că atunci că ești dedicat pasiunii tale, nu te poți abține. Chiar nu. :)) În cazul lui, deși era personajul principal al întregii seri, el tot mai făcea câte o fotografie, mai direct sau pe furiș.

Fotografiile lui Vlad au muzicalitate.

Cartea lui, emoție din belșug. Împreună oferă un regal, unul pe care vă invit să nu-l ratați. Cartea o găsiți pe site-ul editurii, în link-ul prezent mai sus din numele cărții, în lanțul de magazine Cărturești sau pe site-urile librăriilor virtuale (libris.ro, librex.ro, bookzone.ro, etc)

Citește și Nu-ţi omorî visul!

 

Fabiola Ion

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

2 thoughts on “Cartea și fotografia, echilibrul perfect

Lasă un răspuns