Uităm ușor și repede lucruri, locuri sau momente frumoase, uităm greu sau deloc absențe, momente ce ne-au marcat sau ne-au rănit. E un paradox, ar fi trebuit să fie invers. Eu… am uitat cum e un răsărit prin lentila foto. Pe toate din vara aceasta le-am făcut doar prin lentila sufletului meu, și-atât.
Azi mi s-a făcut dor să aud declanșatorul aparatului foto. Să văd în fragmente de realități, Citeşte mai mult…
Eu, când aud cuvintele astea prin jurul meu, mă apucă așea o amețeală, o tensiune și o tahicardie, ce n-a văzut Parisul. Noțiunea de bunică o corelez cu un timp atât de îndepărtat de cel prezent, încât pe moment cred că mie mi se va întâmpla undeva, spre infinit. Adică niciodată.
Ei bine, când aud cuvintele astea din gura propriului copil, spuse cu emoție și lacrimi în ochi, io deja cre’că timpul Citeşte mai mult…
Timpul liber a ajuns în vremurile noastre un fel de Fata Morgana din Sahara, da’-l avem, cu toții. Unii mai mult, alții mai puțin. Al meu s-a lăbărțat considerabil de când am luat pauză de la media.
Dintr-o dată am constatat că am timp mai mult de citit. De scris. De plimbat. De văzut filmele favorite. Sau urmărit podcasturile cele mai interesante. De fotografiat m-am lăsat momentan, aici e Citeşte mai mult…