Ce poți face când ai timp liber

Timpul liber a ajuns în vremurile noastre un fel de Fata Morgana din Sahara, da’-l avem, cu toții. Unii mai mult, alții mai puțin. Al meu s-a lăbărțat considerabil de când am luat pauză de la media.

Dintr-o dată am constatat că am timp mai mult de citit. De scris. De plimbat. De văzut filmele favorite. Sau urmărit podcasturile cele mai interesante. De fotografiat m-am lăsat momentan, aici e altă poveste. Am timp acum chiar de reflectat la nemurirea aia tradițională a sufletului. La vise vechi și noi. La planuri îndrăznețe.

Am timp acum de savurat complet și total răsărituri răcoroase de vară, de scăldat în apa liniștită a mării (ce naiba e atât de rece acum, nu știu, că e doar vară) la ora asociată trezirii soarelui. Doar eu și marea. La apusuri contemplate prin retina sufletului, deloc a aparatului foto. Sau a telefonului. Nu mai am niciun impuls de a împărtăși lucrul acesta cu toată lumea. Dacă o fac, o fac real, cu cineva drag sufletului.

Am timp acum de privit oamenii în ochi, nu doar să-i ascult, total cufundată într-un ecran de telefon.

Am timp acum să-mi trăiesc viața total conștient. De fapt… am avut mereu tot timpul din lume, doar eu am fost cea care a ales cum să-l cheltuie. Sau să-l investească. Se spune mereu că cel mai de preț lucru oferit cuiva este timpul tău. Cât de adevărat…

Am timp de dormit. Oricum nu-mi plăcea nici înainte să-mi pierd orele de somn, dar recunosc, o mai făceam. Pentru că dependența sau fascinația de media e imensă.

Am timp acum să fac plajă, complet conectată la natură. Bine, și la orăcăielile celor din jur, românul e o specie aparte care ține cu tot dinadinsul să afle toată lumea că el… orice. Nici nu mai contează ce, aflu atât de multe când el își expune din toți plămânii viața lui, încât viața de pe net devine complet anostă. Parol.

Nu mai simt deloc nevoia de a-mi scoate telefonul din buzunar când mă plimb. Nu mai simt deloc nevoia de a afla tot felul de inutilități, pot trăi bine mersi și fără să le știu. La evenimente sau întâlniri cu prietenii, nici măcar atât. Rămâne mort și tăcut acolo unde îl pun.

E incredibil și amuzant în același timp câte poți afla din limbajul trupului interlocutorului sau a cuvintelor nespuse. Asta, dacă ai timp să observi asta. Și fără telefon în mână, ai timp destul.

Când ai timp liber, folosește-l isteț. Ceva, orice, care să-ți aducă plus valoare în viața ta. Aia reală. Nimic din ce ți-l consumă inutil, sau care te seacă de energie și concentrare. Sau care să-ți crească nivelul de serotonină și dopamină artificial, creând dependență.

Când ai timp liber, poți face un milion de lucruri pe care le tot amâni, din lipsă de timp. Sau chef. Știați că amânatul de oricare natură este efectul de folosire pe termen lung a aplicațiilor media?

Viața e mult prea scurtă pentru a o irosi inutil.

Citiți și Pauza de media, ca o epifanie.

foto: pixabay.com

 

Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Lasă un răspuns