Uneori mi se pare că avem prea puțin timp să admirăm un răsărit. Prea puțin Soare, prea puțină emoție, prea puțină liniște. Sperăm ca la următorul să furăm încă un pic din spectacol, un pic din culoare, un pic din prezent. Și deși inspirăm cu nesaț răsăritul, nu ne putem sătura vreodată. Un drog ar zice unii, o nebunie neînțeleasă ar spune alții.
Pe mine m-a sedus cu mulți Citeşte mai mult…
Răsăritul acesta a fost special. Mi-a fost în culoarea mea de suflet. Nu speram să văd fața Soarelui, dar jocul de lumină prin norii denși, aproape plumburii, m-a făcut să mă bucur cu toată inima.
E rar, e nedeslușit, e cât o sclipire de rază și mare albastră. E ca o dragă revedere cu cineva pe care nu l-ai văzut de mult. E ca o clipă înghețată, dar vie. E un albastru Citeşte mai mult…
La ultimele răsărituri la care am fost, indiferent dacă am fost singură sau în gașcă, am avut următoarea revelație. O revelație simplă, dar profundă, aș zice eu.
O să ziceți că na, n-are cum să nu fie intim, când te trezești cu noaptea-n cap ca să-l vezi. Când ești singur cuc pe plajă, pe faleză sau mai știu eu pe unde te întâlnești cu Soarele, Citeşte mai mult…
Bine v-am găsit în noul an, sănătoși la cap sper eu, și cu ceva kilograme în plus, așa cum ne stă nouă, românilor, frumos. New year, new me, new wish, new orice-vă-trece-prin-cap, eu am fost puțin pe tăcut-mood în perioada asta, fiindcă fix așa a vrut nervul meu vag. Sau pentru că starea de decembrie-ianuarie la mine anul acesta este ceva, așa, de nespus și nepus în cuvinte.
În fine, să revin Citeşte mai mult…