Undeva, cândva, în viața asta am întâlnit un om. Un om banal, cum se autointitula, sau un om normal, cu două mâini și două picioare, cum se descria. Un om al cărui mod de viață, de când îl știu, este iubirea. Respiră iubire, se hrănește cu iubire, moare și învie pentru ea.
Bine, cu toții suntem ediție limitată, unici și irepetabili, doar că Citeşte mai mult…
Despre iubire, în toate formele ei, s-a tot scris, cântat, pictat, ovaționat. Despre ce nu e de fapt, iubire, mai puțin. Despre reversul medaliei, sau ce punem pe piedestal, în numele iubirii sau pentru ea, mai puțin.
Nu e nici măcar un răsărit sau un apus, o cină romantică, o grădină botanică oferită pe post de buchet de flori, un rolex, un maserati sau un penthouse. Citeşte mai mult…
Ni se predică pe toate canalele să fim mai buni. Sau buni. Să fim amabili, că doar nu ne costă nimic lucrul acesta. De acord, niciodată nu e prea mult să fim îndemnați spre a deveni variantele noastre cele mai bune, doar că amabilitatea se confundă grav cu bunătatea.
Să fii amabil, grețos de amabil uneori, nu înseamnă că sâmburele bunătății se dezvoltă armonios în tine. Nu, e stafidit de-a binelea. Citeşte mai mult…
În ultima vreme răsăriturile pentru mine sunt bucurie. Dacă aș alege un singur cuvânt să le definesc, acesta ar fi, bucurie. Bucuria de a fi, de a le simți, de a le fotografia sau doar, simplu, admira.
Privind în urmă, la celelalte, ele au fost un amalgam. Introspecție, descoperire, nostalgie, retrăire sau doar visare. Acum mi se par vibrante, pline de energie, colorate. Da, foarte colorate, Citeşte mai mult…
Moneda de zece bani e mai mult decât banală, e mărunțișul de prin buzunare, e uneori total nefolositoare. Câteodată e aur curat, dacă știi să-l vezi.
În primul și primul rând te apleci și îi culegi de pe jos. Imposibil în viața asta să nu-ți stea în cale o banală monedă de zece bani. Bine, dacă te lasă sciatica, lombara, genunchii sau Sf. Chef de Plecăciuni. Citeşte mai mult…