Undeva, cândva, în viața asta am întâlnit un om. Un om banal, cum se autointitula, sau un om normal, cu două mâini și două picioare, cum se descria. Un om al cărui mod de viață, de când îl știu, este iubirea. Respiră iubire, se hrănește cu iubire, moare și învie pentru ea.
Un bărbat cum rar se mai fabrică în zilele noastre.
Bine, cu toții suntem ediție limitată, unici și irepetabili, doar că unii dintre noi au moț în frunte sau ceva. Ăștia puțini, extrem de puțini, dacă ai norocul să îi întâlnești vreodată, o să-i ții minte toată viața.
Îl știu de nouă ani și o singură dată am avut norocul sau întâmplarea să îl cunosc în carne și oase. Drumurile nu ni s-au mai intersectat niciodată de atunci, dar scrierile lui atât de simple, mustind însă de profunzime, romantice, au puterea chiar și după ani, când le recitesc, să trezească admirație în sufletul meu.
Unul dintre multele lui texte, fiindcă în altă viață scria mult, bine și des, l-am recitit de curând. L-am recitit pe nerăsuflate, ca pe o doză de drog (cum naiba o fi aia), am zâmbit și mi-am dat seama că lucrurile frumoase trebuie împărtășite lumii. Nu toate, evident, dar unele dintre ele sunt mult prea valoroase ca lumea să nu afle de ele.
Și dacă pe mine m-a atins în felul meu, cu siguranță și alții vor rezona cu scrierea lui, indiferent de sex.
O iubire albastră
O vorbă veche spune că fierul poate fi modelat abia după ce a ajuns la roșu, la culoarea incandescenței, abia atunci are suficientă căldură pentru a-i fi înfrântă tăria. Dar sufletul omului? Ce culoare îl poate aduce la starea lui cea mai înaltă? Albastrul. Abia când ajunge să trăiască o iubire albastră își atinge sufletul omenesc înaltul. Cu toții întâlnim în viață o iubire albastră, sunt sigur de asta, unii au trăit-o deja, alții o vor trăi într-un viitor. Cu siguranță sunt și oameni care o trăiesc chiar acum, în aceste momente.
Ce înseamnă o iubire albastră?
Înseamnă să întâlnești omul care să-ți fie primul gând al fiecărei zile, iar gândul acesta să fie întotdeauna unul senin. Înseamnă să întâlnești omul care să te facă să atingi nemărginirea cu sufletul, o nemărginire albastră precum cerul sau marea.
Înseamnă să întâlnești omul pe care, încă de când l-ai văzut prima oară, să-ți dorești să-l iei cu tine pentru totdeauna și să vrei să lupți pentru asta. Înseamnă să întâlnești omul care să ți se mute în suflet atât de adânc, încât să nu vrei să mai plece niciodată de acolo și să te lupți pentru asta. Înseamnă să întâlnești omul pe care să fii în stare să-l iubești atât de mult, încât dacă el va dori să plece, să ai puterea să-i dai libertatea de a o face.
O iubire albastră e acea stare care te duce în punctul cel mai de sus pe care spiritul tău îl poate atinge.
O iubire albastră e atunci când cerul nu mai e cer, ci e acolo unde ești tu.
O iubire albastră e omul care pentru tine nu mai e doar un om, ci e însăși Iubirea. Eu am întâlnit-o cândva, în viața asta. Voi?
© F.S.
Citiți și Blue. Something blue.
foto: pixabay, eu.
Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.
Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.
- Fotografiile au suflet - 24 iulie 2024
- Când ego-ul e regele sufletului tău - 22 mai 2024
- Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024
