
Mi-e inima roz și sufletul albastru. E plin de cuvinte ce se doresc rostite, dar ele nu-și găsesc calea și nici destinatarul. Le-am zăvorât, nici eu nu mai știu de ce, nu le mai găsesc rostul, semnificația sau gustul dulce al iubirii impregnate în ele. Vorbește acum tăcerea din mine.
M-am imersat în mine, am transformat cuvintele în senzații și brațe moi și calde, care să-mi susțină abisul și Citeşte mai mult…

În clipa când ţi-am auzit vocea, cuvintele pregătite cu mare atenţie s-au pierdut în căldura emanată de tonalitatea ei. Am simţit că nu mai pot rosti niciun sunet deşi aveam o melodie atât de încântătoare auzului, în scurta mea poveste pregătită.

Am vrut să ştiu de ce. Întotdeauna există cel puţin un de ce în viaţa noastră. Evident că n-am fost atât de inteligentă să aflu şi răspunsul. Apoi m-am resemnat, aflarea unui răspuns ce nu-şi găsea drumul către mine consuma mult prea multă energie.


