Spiritualitate

Nu știu de ce, da’ dimineața e momentul perfect pentru spiritualitate. Să se manifeste la capacitatea ei maximă, să creeze aură stelară, zen, chef de muncă, soare pe cer, verde la semafor continuu.

Mbun. N-am menționat că la mine-n casă mezina e posesoarea absolută a Sfintei Spiritualități, da’ ce zic eu, e întruchiparea ei. E regina reginelor. E alpha și omega spiritualității, nu știi niciodată Citeşte mai mult…

O să fiu bunică!

Eu, când aud cuvintele astea prin jurul meu, mă apucă așea o amețeală, o tensiune și o tahicardie, ce n-a văzut Parisul. Noțiunea de bunică o corelez cu un timp atât de îndepărtat de cel prezent, încât pe moment cred că mie mi se va întâmpla undeva, spre infinit. Adică niciodată.

Ei bine, când aud cuvintele astea din gura propriului copil, spuse cu emoție și lacrimi în ochi, io deja cre’că timpul Citeşte mai mult…

În sincron cu fiică-mea

Nu că n-aș mai fi făcut de-a lungul vremii tot felul de sincronii cu ea, cu amândouă de fapt, dar sincronul ăsta e mai dihai decât toate la un loc. Dintr-un simplu motiv. A fost făcut prin puterea minții, ca să mă exprim academic, în realitate eu nu-mi pot explica nici acum. Poate aveți voi idee.

Într-unul din ultimele mele răsărituri, unul care se prefigura un fiasco total căci cerul era complet Citeşte mai mult…

Făt Frumos aurit și Prâslea cel făr’de mere

Pe vremea mea, maică… ca să citez o vorbă elevată din popor, Făt Frumos era frumos și-atât, iar Prâslea avea un mare atu, celebrele lui mere de aur. Personajele acestea au stat așa bine mersi, în basmele românești, muuult și bine. Până astăzi când neșansa a făcut ca minunile astea de cartonașe să ajungă în raza ochilor mei.

Toate marile lanțuri alimentare au periodic campanii de fidelizare, Citeşte mai mult…

2 august, Ziua Surorilor, varianta Ion

Azi se celebrează internațional Ziua Surorilor, moment emoționant, pentru cele care au o soră. Cel puțin una. Eu nu am una, nu știu cum e, doar pot intui cum poate fi relația aceasta minunată, acolo unde ea există. Am în schimb, una de suflet, ceea ce e o binecuvântare.

Având în proprietate două cucuiete de fete, am zis să le atenționez ușor, așa, că e ziua lor, una specială, să o aprecieze și să Citeşte mai mult…

Azi, 14

6 aprilie, o zi ca oricare alta. O zi care se repetă ciclic, de mii de ani. Totuși, pentru ea și pentru mine, nu e una oarecare. Din acel an, acea zi, azi, mereu azi, ea m-a ales pe mine să-mi fie fiică, eu să-i fiu mamă.

Azi, 14. Încă un an ce se sedimentează frumos și lin peste tine. Încă un an trece, unul atipic, cel mai provocator dintre toți anii tăi, dar și ai noștri. Un an ce ți-a răpit Citeşte mai mult…

O fotografie cât 5000 de share-uri

În ultima săptămână de școală, doamna dirigintă (profesoară de limba și literatura română) a micuței zbuciumate, aka fiica mea cea mică, a scris pe tablă tema de vacanță. Obligatorie. Apoi a făcut o fotografie pe care ulterior a postat-o în grupul părinților de pe whatsapp.

O poză făcută cu telefonul mobil, ușor editată de mine, dar care transmite emoție pură. Pe mine una, m-a emoționat și am Citeşte mai mult…

Elsa, dragă, tu cum stai cu răbdarea?

cake-1543822_960_720

N-aș fi crezut că Elsa, personajul îndrăgit din filmul animat Frozen, o să mă testeze în asemenea hal, să vadă drăguța de ea câtă răbdare poate să ducă subsemnata, dar mai ales ce dexteritate poate avea pe centimetru viteză. De păr. Textul care urmează e dedicat tuturor mămicilor, bunicilor, tăticilor din lumea-ntreagă care au norocul de a avea de la două fete în sus, în familie. Am zis!

M-am Citeşte mai mult…

Șhhhh, în liniște, da?

secret-2681508_960_720Mă duc într-o seară la biblioteca județeană să returnez niște cărți și să împrumut altele. Știți, bibliotecă = liniște. Telefonul nu sună, musca nu zboară, se vorbește în șoaptă spre deloc, ce mai, un fel de templu budist unde-ți auzi cu lejeritate toate gândurile. De fapt, ți-e teamă să nu le audă și altcineva.

Și ca să fie treaba treabă îmi iau și brelocul cu mine, adică pe micuța zbuciumată. Citeşte mai mult…

Când vorba-i dulce şi somnu’ la fel

woman-2197947_960_720

Se face ora 11. Noaptea. Mă aşez în pat la orizontală şi ştiu exact că pân’să număr şapte capre, vaci sau oi eu deja am adormit undeva între trei şi patru. Unul din lucrurile minunate din viaţa asta a mea e că eu nu ştiu ce-i aia insomnie şi nici nu cred că voi afla curând. Somnu’ e prietenu’ meu de-o viaţă şi n-o să stric o asemenea frumuseţe din pricina unor cornute. Bine, există şi excepţii Citeşte mai mult…