Epopeea mea prin frumusețea răsăriturilor continuă, fiecare dintre el venind cu un cadou, o lecție, o revelație, o bucurie sau, de ce nu, o tristețe.
Fiecare dintre noi are suișuri și coborâșuri, extaze și agonii, bucurii și tristeți. Martie a debutat pentru mine prost, dar finalul lui măcar a fost cu Soare. Cu mult Soare. M-am bucurat din plin Citeşte mai mult…
În ultima vreme răsăriturile pentru mine sunt bucurie. Dacă aș alege un singur cuvânt să le definesc, acesta ar fi, bucurie. Bucuria de a fi, de a le simți, de a le fotografia sau doar, simplu, admira.
Privind în urmă, la celelalte, ele au fost un amalgam. Introspecție, descoperire, nostalgie, retrăire sau doar visare. Acum mi se par vibrante, pline de energie, colorate. Da, foarte colorate, Citeşte mai mult…
Uneori mi se pare că avem prea puțin timp să admirăm un răsărit. Prea puțin Soare, prea puțină emoție, prea puțină liniște. Sperăm ca la următorul să furăm încă un pic din spectacol, un pic din culoare, un pic din prezent. Și deși inspirăm cu nesaț răsăritul, nu ne putem sătura vreodată. Un drog ar zice unii, o nebunie neînțeleasă ar spune alții.
Pe mine m-a sedus cu mulți Citeşte mai mult…
Răsăritul acesta a fost special. Mi-a fost în culoarea mea de suflet. Nu speram să văd fața Soarelui, dar jocul de lumină prin norii denși, aproape plumburii, m-a făcut să mă bucur cu toată inima.
E rar, e nedeslușit, e cât o sclipire de rază și mare albastră. E ca o dragă revedere cu cineva pe care nu l-ai văzut de mult. E ca o clipă înghețată, dar vie. E un albastru Citeşte mai mult…
La ultimele răsărituri la care am fost, indiferent dacă am fost singură sau în gașcă, am avut următoarea revelație. O revelație simplă, dar profundă, aș zice eu.
O să ziceți că na, n-are cum să nu fie intim, când te trezești cu noaptea-n cap ca să-l vezi. Când ești singur cuc pe plajă, pe faleză sau mai știu eu pe unde te întâlnești cu Soarele, Citeşte mai mult…
E prima toamnă pe care o trăiesc cu atâta uimire, de cald și de frumos. E prima toamnă pe care o ador cu atâta drag de culoare și temperaturi de veritabilă vară. Pentru mine, e prima toamnă de care încă, deși e în plin apogeu, eu nu mă pot sătura de ea.
Acum își etalează toată paleta coloristică specifică, mai ales în zona montană. Deși îmi e familiară, nu mă satur să îmi răsfăț retina. Nu mă Citeşte mai mult…
Despre răsărit, iar. De multe ori am fost întrebată care sunt locurile de unde admir răsăriturile la malul mării. Și deși ele sunt destul de variate, există un loc în Constanța unde răsăriturile mi se par mereu speciale. Sau sunt eu suficient de norocoasă să le prind pe cele mai spectaculoase.
Acest loc mi s-a lipit de suflet pentru intimitatea pe care îl oferă. Nu de puține ori am fost doar Citeşte mai mult…
Iarna răsăriturile sunt capricioase, rare și imprevizibile. Iarna mi se cam lungesc urechile în așteptarea vremii favorabile unuia. Prognozele sunt înșelătoare, temperaturile cam mici pentru gustul meu, dar plăcerea e mereu aceeași.
Singurul atuu ar fi ora întârziată, foarte accesibilă oricărui doritor de răsărit. Azi am profitat de vremea bună și în ciuda temperaturii scăzute resimțite pe faleză, Citeşte mai mult…
Cu foarte puțin înainte de Crăciun și aproape de final de an, într-o oarecare zi de joi, am admirat iar un răsărit, poate că ultimul văzut de mine pe acest an. Sau m-a admirat el pe mine, pe după nori denși și albaștri.
M-a pândit cu raze răzlețe, m-a salutat și mi-a arătat același lucru. În spatele lor, întotdeauna va fi el, soarele. Oricât de negri, mulți, răzleți sau denși sunt ei, el e întotdeauna Citeşte mai mult…
Din seria răsăriturilor văzute de mine, pot spune că încă mai se mai găsește câte unul care să mă uimească. Ca cel despre care voi povesti. Așa am înțeles că natura are modul ei unic de a-și arăta splendoarea doar atunci când nu mai ai nicio așteptare sau nu-ți faci niciun vis legat de asta.
Acest răsărit, paradoxal, nu prea a fost despre el. Deși spectaculos și doar pentru câteva momente, a Citeşte mai mult…