Arta scrisului și arta fotografiei, ar părea cel puțin la prima vedere, că nu au absolut nimic în comun. Cartea și fotografia, două noțiuni (pasiuni pentru mine) complet distincte, m-au convins că ele pot coexista, ba mai mult, se poate spune că se pot completa sau întrepătrunde perfect.
De când mi-am descoperit cele două mici mari plăceri, fotografia și scrisul/cititul, am avut mai Citeşte mai mult…
Da, în sfârșit, există așa ceva în Constanța. Cărți gratuite, pentru orice iubitor de lectură, dar mai ales lipsit de posibilități financiare în a cumpăra această incontestabilă hrană a sufletului. Există din iulie 2022, dar spre rușinea mea, eu de-abia acum m-am învrednicit să scriu despre asta.
Ultimele statistice în materie de citit în România sunt dezastruoase, piața de carte românească e modestă Citeşte mai mult…
Cartea este și va rămâne hrana mea constantă de suflet, pe lângă răsărituri și apusuri. Îmi place să citesc carte fizică, nu ebook sau alte forme virtuale de pe ecranul vreunui dispozitiv. Pot spune că iubesc cartea, cărțile în general, la modul clasic, tipărite, pe hârtie, să le pot răsfoi pe îndelete și să le simt mirosul de cerneală.
În ultimii ani am tot adunat cărți în mine. Citindu-le pe toate care și-au dorit să-mi fie lecție, relaxare, reproș, visare, amintire sau trăire, am simțit și încă simt că nicio carte pe care am ajuns s-o parcurg cu ochii, mintea și sufletul, nu a poposit în mâinile mele total întâmplător.
Fiecare pagină răsfoită, apoi citită, uneori în grabă, alteori pe îndelete, fiecare metaforă sau cuvânt Citeşte mai mult…
Eu cred că oamenii și cărțile vin în viața noastră la momentul potrivit, exact când avem cea mai mare nevoie. Nu noi alegem cărțile, ci ele pe noi. Nu noi alegem oamenii cu care interacționăm, ci ei pe noi. Pare utopie, dar cum viața bate lejer ficțiunea, eu îmi păstrez opinia.
Rămânând la carte, cel mai bun exemplu pentru mine ar fi acesta. Ultimele două cărți citite au ales să le fiu cititoare Citeşte mai mult…
Ce aș putea să spun despre bijuteria asta de carte? Să o laud? Să o ridic în slăvi? Nu, nu-mi stă în fire, așa că o voi povesti așa cum mă pricep eu s-o fac, fără exagerări, doar prin trăiri. Prin emoție. Prin ochii mei.
Grădina Sofiei este o lectură fluidă, caldă, iubitoare, plină de vise, de speranțe, cum numai o inimă de mamă poate fi. Este vers unduit și miros de flori proaspete de vară Citeşte mai mult…
De mult timp n-am mai făcut recomandare de carte. În parte pentru că și eu mi-am încetinit ritmul cu care citesc, în parte pentru că trebuie să rezonez suficient de tare cu ce lecturez ca să pot recomanda. Și cum multe cărți mi-au plăcut în ultima vreme, dar nu suficient de profund încât să le recomand, am cam lipsit de la acest capitol al blogului meu. Până acum.
Știu, nu are cea mai spectaculoasă Citeşte mai mult…
Cum e ca soarta să-ți râdă în nas atât de tare, încât să îți dea o iubire atât ciudată și să ajungi să iubești doi bărbați, tată și fiu, la intervale diferite de timp? Fără să știi că fiul îl are ca tată pe exact bărbatul vieții tale, pe care îl cauți apoi asiduu în toți bărbații ce îi vor succeda. Cum e să fii pasager prin propria viață, destin, încercând să schimbi providența, să lupți cu tine, Citeşte mai mult…
Despre Raluca Feher nu aș putea spune prea multe, dar cel mai important lucru pe care îl cunosc e faptul că scrie al naibii de bine. Atât de bine, încât încă mai am în memorie cartea ei precedentă, Să nu râzi:((.
Raluca Feher e în scris ca un duș rece, aplicat direct în pat, în dulceața somnului de dimineață, când ai face moarte de om dacă cineva numai ar îndrăzni să te strige pe nume. E exact ce Citeşte mai mult…
Continui cu recomandarea de carte românească, contemporană, vorbind despre o poveste de viață care bate lejer orice scenariu fantezist de film. O poveste reală, spusă chiar de autor, o poveste care te inspiră atât de mult încât, eu una, mi-am zis adesea că dacă un om se poate întoarce din infern și poate clădi apoi un fenomen greu de egalat, ei bine, atunci tot ce-ți propui poate deveni realitatea Citeşte mai mult…