Nici nu știu cu ce să încep aceste rânduri. Cu impactul asupra mea a unei experiențe legată de fotografie, cu imagini care vorbesc singure, cu un miros de roșie proaspăt dată în pârg, de regina nopții sau cu suflet, despre suflet.
Oamenii pe care îi întâlnim în viața noastră nu apar întâmplător. Apar cu lecții, emoții, experiențe.
L-am cunoscut la o întâlnire a pasionaților de fotografie Citeşte mai mult…
De ceva vreme îmi stăruie în minte acest cuvânt, ego. Un cuvânt puternic, la fel de puternic precum dimensiunea pe care i-o atribuim în interiorul nostru. Poate că n-aș fi scris deloc despre el, dacă n-aș fi înțeles că este important. Al naibii de important.
Ego-ul este important pentru că mulți, extrem de mulți dintre noi, am fi neica nimeni fără el. Am fi ca o frunză-n vânt purtată pe oriunde, Citeşte mai mult…
Sau, cum ar spune mulți, vin nu când vrem noi, ci fix când avem nevoie de ele. Și suntem pregătiți. Putem să ne dorim lucruri bune până la disperare, până ni se strepezesc dinții sau ne ies ochii din cap ca la melci de atâta dorință, degeaba. Lucrurile bune vin mereu când e momentul potrivit să vină.
Am avut anul trecut o dorință în ilustrul meu creieraș, de-am slăbit Citeşte mai mult…
Undeva, cândva, în viața asta am întâlnit un om. Un om banal, cum se autointitula, sau un om normal, cu două mâini și două picioare, cum se descria. Un om al cărui mod de viață, de când îl știu, este iubirea. Respiră iubire, se hrănește cu iubire, moare și învie pentru ea.
Bine, cu toții suntem ediție limitată, unici și irepetabili, doar că Citeşte mai mult…
Despre iubire, în toate formele ei, s-a tot scris, cântat, pictat, ovaționat. Despre ce nu e de fapt, iubire, mai puțin. Despre reversul medaliei, sau ce punem pe piedestal, în numele iubirii sau pentru ea, mai puțin.
Nu e nici măcar un răsărit sau un apus, o cină romantică, o grădină botanică oferită pe post de buchet de flori, un rolex, un maserati sau un penthouse. Citeşte mai mult…
Ni se predică pe toate canalele să fim mai buni. Sau buni. Să fim amabili, că doar nu ne costă nimic lucrul acesta. De acord, niciodată nu e prea mult să fim îndemnați spre a deveni variantele noastre cele mai bune, doar că amabilitatea se confundă grav cu bunătatea.
Să fii amabil, grețos de amabil uneori, nu înseamnă că sâmburele bunătății se dezvoltă armonios în tine. Nu, e stafidit de-a binelea. Citeşte mai mult…
La ultimele răsărituri la care am fost, indiferent dacă am fost singură sau în gașcă, am avut următoarea revelație. O revelație simplă, dar profundă, aș zice eu.
O să ziceți că na, n-are cum să nu fie intim, când te trezești cu noaptea-n cap ca să-l vezi. Când ești singur cuc pe plajă, pe faleză sau mai știu eu pe unde te întâlnești cu Soarele, Citeşte mai mult…
Nu aș fi scris despre Moș Nicolae de anul acesta, dacă pentru mine nu ar fi fost relevant, în cel mai simplu mod cu putință. După un anumit timp, după ce l-am simțit pe Moș din toate perspectivele, copil, adolescent și adult, când bucuria adusă de el a fost și materială și spirituală, acum generozitatea lui practic a bătut lejer la fund toate cadourile lui de până acum. Plăcute sau neplăcute.
Ieri, Citeşte mai mult…
E prima toamnă pe care o trăiesc cu atâta uimire, de cald și de frumos. E prima toamnă pe care o ador cu atâta drag de culoare și temperaturi de veritabilă vară. Pentru mine, e prima toamnă de care încă, deși e în plin apogeu, eu nu mă pot sătura de ea.
Acum își etalează toată paleta coloristică specifică, mai ales în zona montană. Deși îmi e familiară, nu mă satur să îmi răsfăț retina. Nu mă Citeşte mai mult…
Uităm ușor și repede lucruri, locuri sau momente frumoase, uităm greu sau deloc absențe, momente ce ne-au marcat sau ne-au rănit. E un paradox, ar fi trebuit să fie invers. Eu… am uitat cum e un răsărit prin lentila foto. Pe toate din vara aceasta le-am făcut doar prin lentila sufletului meu, și-atât.
Azi mi s-a făcut dor să aud declanșatorul aparatului foto. Să văd în fragmente de realități, Citeşte mai mult…