Când m-am hotărât să fac recenzii de carte, prima carte românească care mi-a trecut prin cap, scrisă de un autor contemporan, a fost Ana. Nu am început însă cu ea, fiindcă cuvintele și sentimentele avute erau încă buluc în capul meu și riscam să fac o recenzie exagerată, alunecând în derizoriu. Acum, timpul a sedimentat trăirile mele și mi-a permis să le transpun așa cum se cuvine în cuvinte.
Zâmbetul pur, senin şi nealterat al unui copil este unul dintre cele mai mari satisfacţii pe care ţi le oferă viaţa. Zâmbetele a zeci, sute, mii de copii văzute de noi adulții, într-o viaţă întreagă, te duc imediat în propria copilărie de unde pentru câteva momente nu ai vrea să te mai întorci. Iar când este vorba de propriul copil ai face absolut orice să i-l vezi permanent pe buze.
Pe Ana Citeşte mai mult…