Tăcerea ca o poveste

Tăcerile sunt scrise în amintiri. Tăcerile devin tăceri când niciun cuvânt nu mai devine poezia sufletului. Tăcerile se nasc când totul și nimic s-a spus. Sau s-a simțit. Tăcerile mor când preaplinul inimii se cere eliberat. Tăcerile își scriu propria poveste, cu un murmur subtil al emoției neînțelese, ca apoi să plutescă etern și suav peste toată lumea cuvintelor emise.

Tăcerile ne scufundă. Citeşte mai mult…

Sfânta Superficialitate, cea de toate zilele

În vremuri noi, moderne, s-a născut o nouă Sfântă. Sfânta Superficialitate. Simpla și banala superficialitate a crescut atât de repede și de ușor, încât a devenit fără dificultate o Sfântă. La ea ne închinăm cu toții, mai mult sau mai puțin conștient.

De fiecare dată când nu ascultăm un om cu răbdare și atenție, ci doar îl auzim, ne-am închinat Sfintei Superficialități. Cu toții spunem altceva Citeşte mai mult…