Se face ora 11. Noaptea. Mă aşez în pat la orizontală şi ştiu exact că pân’să număr şapte capre, vaci sau oi eu deja am adormit undeva între trei şi patru. Unul din lucrurile minunate din viaţa asta a mea e că eu nu ştiu ce-i aia insomnie şi nici nu cred că voi afla curând. Somnu’ e prietenu’ meu de-o viaţă şi n-o să stric o asemenea frumuseţe din pricina unor cornute. Bine, există şi excepţii Citeşte mai mult…
În urmă cu douăzeci de ani m-am îndrăgostit iremediabil de apusuri, iar acum doi ani am redescoperit frumusețea lor aparte. Le-am iubit şi încă o mai fac. Ele reprezintă promisiunea unui nou început, o nouă zi, o nouă șansă, o binecuvântare sau un final spectaculos al unei zile deosebite. Am surprins în poze multe dintre ele ori de câte ori am avut ocazia. Deși niciodată la fel, ele mi-au spus Citeşte mai mult…
Claaaar, somn. Dacă e să aleg între ele aşa, la prima strigare, fără nicio clipire de gene sau multă filosofie, somn să fie. De voie. Dar cum îmi plac unele provocări, de data asta am zis că n-oi crăpa de somn, dacă într-o dimineaţă din vacanţa mare renunţ la Cuvioasa Lene şi Sfântul Somn şi pun ceasu’ să-mi zgârie creierii la 6 dimineaţa, ca să fiu la o bâţâială sincron cu fetele bloggeriţe din Citeşte mai mult…
Cum am mai spus eu că ziua de luni ar trebui inclusă în weekend, la fel aș propune ca trezitul de dimineață să fie interzis prin lege. Mai ales când ziua respectivă e duminica.
Într-o astfel de zi, trezirea mi-e dată la 6.40 dimineața. Într-o astfel de zi, eu mă încăpățânez să adorm la loc. Într-o astfel de zi, doar un cutremur sau tsunami m-ar forța să mă dau jos din pat la ora aia. În rest, Citeşte mai mult…
O zi ca oricare alta. Eu, în nesfârșita mea luptă cu timpul care fir-ar să fie nu e niciodată elastic, mă duc de dimineață la poliție. La cea rutieră. Ultima oară când am călcat pe acolo a fost acum vreo nouă ani, în urma unui accident ușor. De atunci multe s-au schimbat. De exemplu, sediul poliției. Așa că aplic proverbul „Cine se trezește de dimineață departe ajunge.”
Corect, ajung la mare depărtare Citeşte mai mult…
E vară. E cald. E chiar foarte cald. Uneori asta poate produce disconfort, mai ales la somn. Sau poate sunt de vină un cappuccino și 600 ml de ceai verde consumate de mine pe durata întregii zile.
Cert este că seara, la culcare, nu pot adormi. Aerul condiționat merge dar pe mine Moș Ene refuză cu desăvârșire să mă viziteze. El combinat cu sforăiturile soțului care se pare că nici un gâdilat Citeşte mai mult…
Azi am biciclit. Cu toată familia, prin Mamaia, de la un capăt la altul, dus-întors. Noi și jumătate din Constanța. Căci acum e momentul nostru, al localnicilor. Lunile aprilie, mai și puțin din iunie. Hai și în septembrie. Restul de vară suntem „cotropiți” de hoardele de bucureșteni turiști, mai mult sau mai puțin civilizați. Nu dezvolt subiectul, căci nu vreau să intru în polemică cu niciun bucureștean Citeşte mai mult…
Ăla de dimineață. Când ești încă buimac. Când ai mai vrea să dormi. Când îți vine să dai de azvârlita cu ceasul deșteptător. Când te trezești mai odihnit ca niciodată, sau mai obosit, ca după o beție cruntă.
Ei bine, primul gând e decisiv. Pentru toată ziua. E laitmotivul întregii zile. Degeaba te gândești la ce factură ai de plătit azi, ce o să mănânci la cină, cu cine Citeşte mai mult…