Azi e despre un răsărit aparte. Unul cu miros amețitor de cafea originară din Bali, adusă de o dragă prietenă, clătite îmbălsămate în dulceață de fructe de pădure, un câine vagabond prietenos, dar care a refuzat politicos delicatesa oferită.
Azi e despre prietenie, încredere, inspirație și motivație. E despre un trecător curios care ne privea, neînțelegând cum de cineva poate savura o cafea Citeşte mai mult…
Când mă plictisesc de moarte, vorba vine, fiindcă eu nu am timp de aşa ceva, fac surprize. Şi mai şi strig în gura mare, surprizăăăă!!!… Uneori le nimeresc, adică efectul este cel scontat, persoana vizată poate vorbi singură vreo trei zile (ştiu, ştiu, mustesc acum de modestie), alteori însă surprizele mele sunt atât de bine primite încât vorbesc eu trei zile singură.
Cum poţi surprinde pe Citeşte mai mult…
Îhîm. Exactly. Fără dubiu. Dacă soarele ăsta nesuferit s-ar trezi și el ca totul omu’ sănătos la cap mai pe la ora 9, așea, ar avea și el satisfacția că ar avea muuuult mai mulți fani, atunci când binevoiește ‘mnealui să facă ochi. Și să ne bucure sufletul, bineînțeles.
Probabil că v-am tot stresat în ultima vreme cu răsăriturile mele, cu pasiunea mea de a mă trezi (uneori) în creierii dimineții Citeşte mai mult…
Am fost azi la mormântul ei pentru a-i spune în felul nostru, al celor câțiva adunați, la mulți ani. Am celebrat viața acolo unde ea nu mai este. Am celebrat zâmbetul așa cum îi plăcea, movul, ciocolata și Coca-Cola. Ar fi împlinit în această toamnă 40 ani.
Nu, n-am plâns, nici nu cred că asta și-ar fi dorit, ci am râs. Am glumit despre moarte. Și despre viață. I-am adus flori, i-am dăruit puțină Citeşte mai mult…