Pauza de media, ca o epifanie

Pauzele mici și dese… nu știu dacă dețin cheile oricărui succes dorit, dar pauza mea de la mediul virtual a venit așa, la început de vară, neanunțată, bruscă și totală. Uite-așa, pur și simplu. Că am vrut-o și mi s-a făcut brusc de ea. Nepoftită, ci doar dorită.

Psihologic, cu siguranță că există țâșpe motive sau cauze, da’ creieru’ meu supersolicitat n-a avut chef sau loc de ele. Dacă pur Citeşte mai mult…

Răsăritul prin ochii, gândurile și lentila fotografei Ana Boraciu

Cum ar fi viața fără răsăriturile de la malul mării? Nu știu și nici nu-mi doresc vreodată să aflu. Iar ca mine, mulți iubitori de soare, la prima lui apariție din zi. Fotografia de răsărit și autorii lor sunt povești în sine, ce merită să fie cunoscute.

Invitata cu numărul 3 din seria fotografilor de răsărit este ANA BORACIU, alias annabythesea. De când am descoperit-o pe Instagram, am rămas fermecată Citeşte mai mult…

Litere. Cuvânt. Aniversare.

Activitatea Școlară, Scrie, Încă De Viaţă, Atribuire

Creația mea e cuvântul. Literele au fost create, demult, în vremuri străvechi, eu doar le-am amestecat într-un mozaic care, cel puțin mie, îmi picură miere în suflet. Îmi plac, îmi sunt dragi cuvintele, le modelez când se vor ele așternute în rânduri lungi sau scurte, paragrafe pline de substanță, care ard sau care dor. Care smulg zâmbete sau care nasc drag de viață.

Litere. Cuvânt. Aniversare.

Azi Citeşte mai mult…

Aventura mea continuă…

DSC_0237-01Nicio păţanie de-a mea nu e semnificativă dacă rezultatul final e unul pe măsură sau dacă am satisfacţia lucrului bine făcut. Aţi ghicit sau nu, aventura mea într-ale fotografiei continuă cam în acelaşi fel, altfel n-aş ţine minte sau nu mi-ar intra pasiunea asta prin toţi porii. Despre cum era să mă calce trenu’ am povestit, despre cum m-a mușcat un câine nu, iar despre ultimul fleac vă zic acuș.

Mdeci, Citeşte mai mult…

Nu-ţi omorî visul!

woman-407168_960_720 (1)Când s-a născut visul ăsta în mine? Sau mai bine zis, pasiunea asta? Când l-am omorât ca apoi el să renască precum Pheonix din subconştientul meu? Când am descoperit o lume nouă, prin intermediul ei? Când vom înţelege că practic visele nu pier niciodată, ci doar sunt amânate, amăgite, uneori uitate?

La asta mă gândeam într-o simplă şi banală zi, zi care însă a trezit în mine un vis mai vechi. Pentru Citeşte mai mult…

De ce nu mai scriu?

writing-1209121_960_720Sunt întrebată destul de des de ce nu mai scriu. Mi se spune deseori că am talent, că pot, că nu trebuie să mă opresc, că aduc culoare, zâmbet, uneori hăhăială în toată regula. Că așa ajung departe, sau ce naiba o fi însemnând asta, că aș putea câștiga tone de bănet de pe urma asta, că soarele strălucește mai abitir la mine decât la alții și că nu-mi respect cititorii sau urmăritorii dacă nu le mai Citeşte mai mult…

Ce se naşte din pisică…

cat-3069037_960_720Azi vreau să vă povestesc despre o pisică şi puiul ei. Pisica în cauză sunt eu, puiul e buburuza mică. Nu degeaba li se spune copiiilor copii, doar ei sunt copia fidelă a părinţilor. Nici fetele mele nu sunt excepţia de la regulă.

În urmă cu vreo trei anişori pisica mamă s-a gândit să se joace de-a scrisul pe blog. Gândul a devenit rapid realitate şi de atunci pisica se tot joacă. Când are timp Citeşte mai mult…

Concert cu… dragoste

072

Îmi place muzica. Iubesc muzica. O ascult tare sau încet, o fredonez sau o simt. Când sunt tristă mi-o lipesc de suflet, când sunt veselă, îmi bubuie în creieri.

Acum câțiva ani, cred că vreo patru, mi se pusese pata rău pe Andra. Da’ rău de tot. Adică o ascultam în neștire, pe unde apucam, îi căutam melodiile pe net, mai ales cele de la începutul carierei muzicale, rezona suflețelul meu atât de Citeşte mai mult…