Nu știu ce vise minunate a avut persoana responsabilă cu o asemenea invenție, dar program mai eficient decât cel expus la ușa secretariatului liceului unde învață fiică-mea eu una, n-am mai văzut.
Nu am cum să nu mă minunez despre un asemenea fapt pentru că deși trăim în secolul puțin spus al vitezei, totuși, unele lucruri trebuie făcute cu ceva mai multă răbdare. Sau probabil au vrut să se Citeşte mai mult…
Punct şi de la capăt. Un nou septembrie şi-a făcut simţit prezenţa şi ca atare un nou an şcolar s-a grăbit să cheme pe porţile şcolilor elevi din toate ciclurile şcolare. Mno, idem pentru mine căci după cum ştie fiecare părinte pe pielea lui, odată cu odrasla începe şi el şcoala. Şi asta fără nicio posibilitate de refuz, amânare, smiorcăială sau neasortare de pantofi cu dunga mov de la cravată.
Pentru a țâșpea mia oară, că mie aşa mi se pare, încep din nou şcoala. Deh, am avut trei luni la dispoziție să uit de ea, am avut și eu vacanță în vacanță, mi-a priit somnul dulce de dimineață mie și apropiaților, am redus numărul drumurilor zilnice, ce să mai… viață roz chilot a scris pe mine.
Acum încep plină de entuziasm, cu uniformă nou-nouţă, cu pantofiori de lac în picioare, fundițe-n Citeşte mai mult…
În prima zi de după duminică, aia pe numele ei de „LU’NImeni nu i-a trecut prin cap s-o elimine din săptămână?” eu una mă adun mai greu. De data aceasta de pe drumuri.
Nici bine nu m-am trezit după plimbărica de Bucureşti că am intrat direct în treabă. Am încercat să mai păstrez câte un gând la care să mai visez, da’ zău dacă am fost lăsată în pace. Deh, începe să-mi devină ziua de luni din ce în Citeşte mai mult…
A venit în sfârșit vacanța, asta de Paște, nu înainte de a ne trece prin proba de foc a săptămânii ”Școala altfel”. O idee bună aș zice, dacă n-ar genera puțin haos în programul părinților, dacă nu ar dori toți la Delfinariu în aceeași zi, la film, sau la muzeu.
Și eu am avut parte de această experiență, la vremea mea, intitulată generic ”practică”. Care dura două săptămâni. Iar la final eram Citeşte mai mult…
Sunt mamă. De două bucăți de fete extraordinare. Și nu le laud fiindcă așa ar face orice cioară. Sau că ar fi păpușile Barbie sau că ar avea IQ de Einstein. Nu, le laud pentru că au o minte brici pentru vârsta lor și pentru că mă lasă efectiv fără replică în diverse situații.
Pentru că atunci când vorbesc cu ele, dezbatem vreo situație sau le explic cum ar trebui să procedeze, ele vin cu un argument Citeşte mai mult…
Parcă ne-a călcat trenul pe toţi patru. Luni dimineaţa, la ora ŞAPTE!!! Ieri adică. Nu că astăzi am fi mai breji. Păi asta-i oră de trezit din visare? După trei săptămâni de trezit cel mai puţin la ora nouă, luni e ceva aşa, ieşit din tipar.
Sună telefonul. Noroc că nu e în raza mea.
„E deja 7?
Da.
Nu duc fetele la prima oră.
Deja?”
Mai practicăm „sportul” ăsta câteodată. În ziua Citeşte mai mult…
Că noi adulţii suntem abramburiţi câteodată toată lumea ştie. De prea multe sarcini şi responsabilităţi de dus în cârcă de dimineaţă până seara. Parcă suntem băgaţi la centrifugă.
Şi gânduri multe, multe care se intersectează în creierul nostru, uneori intrând în coliziune. Şi de aici să vedeţi ce rezultă.
Dimineaţă. Grabă. Fiecare pe traseul lui. Soţul duce fetele la şcoală. La şcoli diferite. Citeşte mai mult…
De când a început școala, toate zilele de luni până vineri sunt pe rapid înainte. Cine are copii de școală pricepe foarte bine. Cine are doi, probabil e ca mine, cine are trei deja eu îmi fac cruce cum s-or descurca părinții cu drumurile și cu temele și cu alte activități extrașcolare, și cu, și cu, și cu….
Buun, dar să revin. Când eu consider că aș putea avea o zi anostă sau plictisitoare, apar Citeşte mai mult…
foto: adevărul.ro
Discut cu buburuza mare. Despre școală. Despre finalul anului școlar. O să fie premiantă, și-mi explică de zor că trebuie să-i fac coroniță. Pe bune? Credeam că am scăpat de comunismele astea, care au lăsat sechele prin mințile mamelor de atunci. Și a copiilor.
Mă voi conforma, n-am cum să îi refuz așa ceva, având în vedere că n-am pus absolut Citeşte mai mult…