Ce vrei să te faci când vei fi mare? era una dintre clasicele întrebări ale copilăriei mele. Uite că de ani buni m-am făcut mare și încă mai visez la ce aș vrea să mă fac. Unii cu profundă și adâncă înțelepciune ar răspunde simplu. FERICIT/Ă. Eu, azi, sunt din nou mare. 43 e iar un număr pe linia vieții mele, irepetabil, pe care mă bucur că îl pot bifa sănătoasă și că pot merge mai departe.
Ne amintim cu plăcere (sau nu) de anumite perioade din viața noastră, încât aproape inconștient declarăm nostalgic parcă într-o altă viață am trăit X, Y, Z… Nu e nimic greșit în lucrul acesta fiindcă ce ni se pare foarte îndepărtat, la zeci de ani lumină, calendarul ne atrage atenția că de fapt n-au trecut decât câțiva ani. Zeci de ani, uneori.
Nu știu dacă eu m-am reîncarnat în celebra mâță Citeşte mai mult…
Spuneam în articolul precedent că pentru mine pandemia a avut și efecte pozitive, nu doar negative. Și că dacă n-ar fi fost ea, n-aș fi făcut ce fac acum. Și cel mai probabil, nici în ruptul capului nu m-aș fi apucat. Continui.
Cochetam de anul trecut cu ideea aceasta pentru simplu fapt că am constatat destul de des cât de ușor uit. De la banalul unde-am pus tricoul Citeşte mai mult…
În fiecare lucru rău există și un lucru bun, deși la prima vedere nu pare să fie așa. Pandemia asta globală ne-a dat tuturor viețile peste cap și cred că ține de fiecare cum și cât o poate gestiona, astfel încât să fie afectat cât mai puțin.
Pentru mine ea a adus și lucruri benefice în viața mea, nu doar negative, lucruri pe care de altfel mă îndoiesc că le-aș fi conștientizat, dar mai ales Citeşte mai mult…