Bine, bine, nimic rău de zis despre urzici și nenumăratele ei beneficii în alimentația noastră, dar despre modul de preparare, cum spanac, pardon urzici, să nu mă leg? Bine, ar mai fi și nesuferitele ei defecte, alea care se lasă cu usturime, bubițe și mâncărimi, dar hai, treacă de la mine, om cu suflet bun și larg. Mă rog, asta până mă rogi să le culeg. Aici se termină cu bunătatea și ce-o mai Citeşte mai mult…
Și în Dobrogea există munți. Munții Măcinului. În câteva imagini, la mine pe blog.
Monoliții de granit
Cărare spre cer
Culmea Pricopanului
[caption Citeşte mai mult…
Cartea asta e ca un pumn în stomac. Nu că aș ști eu cum e cu pumnul ăsta, dar îmi pot închipui că senzația nu e tocmai una plăcută. Cartea asta este dură, e reală, e despre fiecare dintre noi, cei care au trăit o bună bucată din viață în comunism.
Cartea asta este despre traumă, despre durere, despre lipsă de educație și dorință de supraviețuire, despre mecanisme de apărare, despre lupta continuă Citeşte mai mult…
Cine ar crede că micile noastre obiceiuri, de mărimea unui atom de exemplu, pot produce schimbări și rezultate remarcabile pe termen lung? Cine ar fi crezut că simplu obicei de a-ți lega în fiecare dimineață șireturile la adidași te poate duce pe drumul unui alergător de performanță? Azi, recomandarea mea de carte este Atomic Habits.
Obiceiurile noastre de zi cu zi nu sunt singurele care ne Citeşte mai mult…
Când e cald și bine afară, plimbările în natură sunt în topul meu de preferințe în ceea ce privește petrecerea timpului liber. Așadar iată-mă iar hai-hui prin pădure, ceva mai departe decât cea de aici. De data aceasta am fost în Munții Măcinului, la 180 km de Constanța, descoperind un traseu nou (pentru mine) de drumeție. Traseul este centru Greci – Valea Morsu – Vf. Țuțuiatu – Valea Seacă – Valea Citeşte mai mult…
Una dintre marile mele iubiri declarate, cea de carte, am considerat-o mereu suficient de intimă și de personală încât să prefer să o păstrez doar pentru mine. Paradoxal, mie pandemia mi-a făcut un cadou deosebit, timp prețios pentru a-mi dezvolta și aprofunda această iubire. Astfel, anul trecut am citit cât n-am reușit în zece ani de viață de-ai mei și nu exagerez cu absolut nimic. Totuși, mult Citeşte mai mult…
Mi-e tare dor de primăvară. E început de martie, încă este frig și tot mai umblu în haine călduroase, soarele uneori se camuflează perfect printre nori, iar răbdarea mea este pusă greu la încercare. Mi-e tare dor de natură, de poveștile ei nespuse. De verde crud, de cer senin.
Așa că în weekend am plecat după ea, după primăvară. Am auzit că și-ar ascunde vestitorii prin pădure, prilej bun ca să Citeşte mai mult…
Azi natura e generoasă cu noi, dăruindu-ne 18 grade în termometre, inspirându-ne să facem plimbări lungi și molcome la malul mării. E început de martie, iar marea își țese tivuri de mătase înspumată pe valurile sale. Eu le admir și le surprind, să-mi amintesc în timp de efemeritatea lor.
Dacă ar fi simple ca de obicei, probabil că le-aș ignora, inspirând cu nesaț doar aerul proaspăt și sărat Citeşte mai mult…
Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul.
De ce răsărit?
De ce nu?
Să admiri un răsărit nu e la îndemâna oricui, dar e magic. E promisiunea unei zile minunate. A unei energii aparte. E atât de multă liniște, încât îți cerți gândurile că fac prea multă gălăgie. E stropul de culoare din zile cenușii de iarnă. Sau înnorate de vară. E doar el, unic, inefabil.
Răsăritul e un țipăt de Citeşte mai mult…
Creația mea e cuvântul. Literele au fost create, demult, în vremuri străvechi, eu doar le-am amestecat într-un mozaic care, cel puțin mie, îmi picură miere în suflet. Îmi plac, îmi sunt dragi cuvintele, le modelez când se vor ele așternute în rânduri lungi sau scurte, paragrafe pline de substanță, care ard sau care dor. Care smulg zâmbete sau care nasc drag de viață.