La ceas de seară, buburuza mică se tot foieşte pe lângă poşeta mea. Nu știu ce dorește dar nici nu acord mare importanță. O las în pace, ea îşi vede de treaba ei, eu, de-a mea.
Se apropie ora de culcare iar ea din vârful patului mă cheamă să stau cu ea până adoarme. O văd uşor emoţionată, vrea să-mi spună ceva. O invit să-şi spună of-ul.
– Mami, ştii, ţi-am pregătit o surpriză!
– Da? Despre ce e vorba?
– Uită-te în poşetă.
Nu prea am chef, dar mă duc să aduc poşeta şi să încep să cotrobăi prin ea. Nicio femeie n-ar trebui pusă să caute acul în fânul din poşetă. Mai ales la ora aia. Da’ na, nu-mi pot refuza buburuza, mai ales că e vorba de o surpriză. Şi caut, tot caut, nimic deosebit. Apoi observ nişte bani puşi în alt loc decât de obicei.
Ochii îi strălucesc. M-am prins, asta e surpriza. Da’ tot n-o înţeleg. Se uită la mine cu cea mai șmecherească privire a ei și mi-o trântește:
– Te-am mituit să dormi cu mine!
Da, recunosc, e cea mai interesantă mită. Ca să dorm în alt pat.
foto: kidzedge.com
Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.
Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.
- Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024
- Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (24) - 1 aprilie 2024
- Spiritualitate - 19 martie 2024
27 thoughts on “Surprize, surprize…”