foto: Gabriel Zevri
Uneori doar visăm cum ar fi să privim soarele, real și nu doar în fotografii, atunci când el răsare. Uneori avem nevoie doar de un mic imbold să ne trezim de dimineață și să-i admirăm superba apariție din valurile mării. Iar alteori, pur și simplu, facem lucrul acesta fără a mai sta mult pe gânduri.
Răsăritul nu e doar un fapt, e o stare.
O stare care a reușit să adune o mână de oameni cu drag de natură și fotografie și să îi urmărească spectacolul oferit. Într-o dis-de-dimineață a unei oarecare zi de iunie, în cadrul evenimentului Trezește-te la răsărit!, am socializat, am fotografiat, am împărtășit idei și impresii. A fost un eveniment conceput de Florentina Boariu, unde eu și Cristina Joy am fost invitate speciale. Am zâmbit mult, am revăzut oameni dragi, am întâlnit oameni noi, având mereu alături soarele. El ne-a zâmbit, ne-a privit, ne-a ascultat și a știut că atunci când e iubit, ni se revelează în toată splendoarea lui.
foto: Gabriel Zevri
Cristina, prin intermediul cărților scrise de ea, dar mai ales prin prezența ei, ne-a îndemnat să fim mai conștienți și prezenți în propriile noastre vieți. Să ieșim din rutina noastră zilnică și din zona de confort, începându-ne ziua, de exemplu, la răsărit. Să fim recunoscători pentru tot și toate, să ne bucurăm de tot și toate. Altfel spus, să ne trezim, metaforic vorbind.
foto: Cornelia Fotescu
Florentina promovează micile afaceri locale, activitățile antreprenoriale, stilul și tradițiile dobrogene, pasiuni și suveniruri, așa cum se și descrie de fiecare dată, cu zâmbetul pe buze. Ne-a fost gazdă primitoare și ne-a vorbit despre cum o mică pasiune o poți transforma într-un stil de viață.
Eu… nu prea am vorbit, așa cum fac de obicei. Am preferat să trăiesc momentul, să ascult, să mă încarc cu energia dată de oameni, dar mai ales de răsărit. Am oferit tuturor câte un mic buchet de lavandă, în semn de prețuire pentru că s-au trezit atât de dimineață.
Am stat și am privit pur și simplu soarele, niciodată nu mă satur de el. În graba mea de a fi punctuală, de data aceasta mi-am uitat aparatul de fotografiat acasă. Totuși, ne-am ales cu toții cu fotografii frumoase, pentru că am avut surpriza plăcută să avem prezenți trei fotografi talentați.
De ce am ales să scriu despre asta? Pentru că lucrurile și întâmplările frumoase merită mereu să fie povestite sau împărtășite. Și pentru că, fără să știu sau fără să vreau, răsăritul în sine a devenit de mult parte din mine.
Citește și Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (9)
Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.
Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.
- Lucrurile bune vin când vor ele, nu când vrem noi - 16 aprilie 2024
- Și dac-aș fi un răsărit, tot aș admira unul (24) - 1 aprilie 2024
- Spiritualitate - 19 martie 2024
