Sex în post?

s560x316_cuplu_sexy_in_pat

Mi s-a sugerat să mai dezbat şi nişte probleme filosofice, existenţiale, de interes naţional, nu aşa, d-astea simple, de doi lei. Că oi putea să opinez şi eu despre un subiect inteligent. Cică. Şi-am găsit eu unul foooaaarteee complex şi inteligent. Sexul în post. Că tot a început. Şi durează numai patruzeci de zile. Postul, nu sexul.

Mâncarea iese din discuție, aici lucrurile sunt foarte clare. Da’ sexu’, ce facem cu sexu’? Că dacă tot ținem post, să-l ținem ca la carte. Pardon, scriitură duhovnicească. Și să nu uit, poate aud și eu acum mai puține înjurături în trafic. Poate. Sau poate nu se va mai folosi carne în componența lor. Doar legume, fructe, etc. Că și gândurile trebuie să ni le curățim. D-apăi să le mai expunem verbal. 

Un articol de pe divahair.ro, că de-aici porni nedumerirea mea, m-a făcut să mustăcesc. Păi ori facem, ori nu facem sex în post. Mie să mi se zică clar, negru pe alb, fără loc de în caz de forță majoră, dacă e neapărat cazul, altfel nu se putea, i-au ieșit ochii din cap, nu putea săracu’ fără sau alte baliverne. Biserica zice că NU. Dar…

Conform spuselor bisericești, eu, făcând parte din tagma măritatelor, cică aș avea dezlegare, ori de câte ori soțului i se face chef, asta numai pentru buna armonie din cuplu și pentru aplanarea eventualelor conflicte. Adică decât să ne scoatem ochii mai bine ne scoatem chiloții. De acord că împăcăciunea asta ar fi cea mai bună, dar la mine punctul G e plimbăreț, mai ajunge și-n palmă, deci nu știu dacă asta e soluția pentru o viață tihnită și făr-de prihană-n casă.

Bunn, vine el seara acasă, bate cu pumnu’ în masă că vrea sex iar eu ca o bună împăciuitoare ce sunt, rezolv problema. Și conform spuselor autoarei textului, musai să regret după.

„In concluzie, este pacat sa faci dragoste in post, cu atat mai mult daca nu esti casatorita religios. Biserica le recomanda celor casatoriti sa reziste poftelor sexuale in perioadele de post. Daca apar tensiuni in cuplu, pot sa guste din ele, insa nu fara regrete.” – Viorica Ghinea, autoarea textului.

Să-mi pară rău c-am păcătuit. Să am mustrări. În secunda doi de după, să-mi trag eventual cu pumnii-n cap. Dacă mai pot. Să gust din pofta (lui?) sexuală, dar să-mi stea în gât. Sau musai să rezulte gust de pelin în gură. Păi dacă e pe regretate aicea, mie mi se ofilește împăcăciunea înainte de a o pune-n aplicare. Sau nu, în timpul ei, siiigggurrrr mă gândesc la cât de mult o să regret după, dar mai ales cum o să-mi exprim acest regret prin post (care post?) și rugăciune. Sau plecăciune?

Și mai am o dilemă. Cele nemăritate n-au absolut nici o dezlegare. Deci fără sex. Clar. Iar dacă le surâde norocul, printr-o aliniere benefică a planetelor după o luunggăă perioadă de abstinență să facă sex în cele patruzeci de zile, să-și plimbe gândul prin puterea rugăciunii. Asta dacă au hotărât să țină post. Partenerul nu se pune, ăla să-și ia gândul. Dac-o putea atât de mult.

A, și să nu uit, dacă vreuna din astea măritate care s-ar bucura de ceva acțiune pe durata postului vizitează alte așternuturi, deși ele au dezlegare, că doar sunt măritate, n-au pic de clemență. E preacurvie. Oricum e preacurvie. Atunci ce rost mai are dezlegarea? Măritata oricum calcă strâmb.

Cât despre masturbarepăcatul este cu mult mai mare decât sexul în timpul postului. Aici nu mai ai nici o dezlegare, măritată sau nu. Să-mi spună şi mie careva după ce etalon se măsoară acest păcat. Cum ştiu eu care e păcatul mai mare sau mai mic. Când să regret mai mult sau mai puţin. După mine, păcatul e păcat. Punct.

Iar eu cum sunt o (ne)bună creștină, vreau să știu. Clar.  

Încurcate mai sunt Căile Domnului! 

foto: hellostyle.ro

 

 

 

Fabiola Ion
Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)

by

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă. Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă. Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

52 thoughts on “Sex în post?

  1. mie mi se pare normal ca orice sa fie permis la liber :))) fie ea preacurvie sau masturbare :)) ce atata post ? cica , preotii le-ar avea cel mai mult cu astea :)) Mai ales pe la manastirile alea uitate prin munti si vai , unde lupii urla la luna si preotii dorm impreuna :)))

  2. Pai dupa cate stiu eu in post se mai da si cate-o dezlegare. Atunci ne dezlegam sau ne legam barbatii de pat si eu cred ca nu este niciun pacat :)))). Alta dilema { nu ca as tine post }, este atunci cand esti maritata, cum sunt eu cu o persoana de alta religie ???? Ce pot sa fac ????

  3. Eu zic ca, voi astia, pacatosii, sa ziceti preventiv de cate trei ori Tatal Nostru, atat in sculare, cat si in culcare (nu interpretati, va rog!), daca vreti sa mai aveti o sansa. Ati vazut ca Sf. Nectarie vegheaza de pe facebook! :))))))))

  4. Uite, de aia nu ma iau eu dupa canoane… Moralitatea si biserica nu inseamna ca si merg mana in mana…
    Daca vreau sa fiu abstinenta, o fac ca asa simt, daca vreau sa tin diete, iar o fac cand si dupa normele mele… Altfel, rebela prin natura mea 😉

  5. Biserica crează probleme, ca mai apoi tot ea să se ofere să le rezolve…contra cost. Așa a inventat diavolul, ca mai apoi să aibă ce exorciza…Biserica obține mari beneficii prin teoria cu păcatul ancestral, cu vulnerabilizarea prostimii, care mai apoi vine în patru labe (astea nu sunt păcat), sau târâș, să pupe poala popii, doar…doar acesta le va da o penitență mai suportabilă. Eu cresc albine și mă pomenesc cu un flăcău, proaspăt casătorit, care a mărturisit popii că a vizitat păsărica înaite de nuntă. Acum și păsărica ciripea de mama focului…asta ca să nu dăm vina numai pe păsăroii cu ciocul la vedere. Popa, ca să fie iertați de Domnu, le-a dat canon să aducă la biserica 6 kg. de ceară de albine și aranjează el cu Domnu să facă uitată păsăreala dinaintea căsătoriei. Așa că băietul a venit la mine să-i vând 6 kg. de ceară. Mă mir că n-a venit și popa să negocieze cu mine ceva procente ca să-i trimita pe toți la mine pentru cumpărarea canonului.
    Măi oameni buni, faceți sex, iubiți-vă din tot sufletul și trupul vostru. Păcatul este al bisericii, al slujbașilor unei credințe care se opune NORMALITĂȚII. Iisus spune despre femeia desfrănată că-i sunt iertate păcatele…că mult a iubit. Din iubire nu poți păcătui. IUBEȘTE și fă ce vrei… In post și în afata postului nu sunt de accord cu…violul. ATÂT !!!

    • :))))) mi-a plăcut comentariul tău umoristic. Eu sunt pro-iubire, clar. Și în post și în ne-post. Unde ziceai că stai? 😬😜 Miere pură vreau și eu. Suntem mari consumatori de miere. 😊

      • În august 2015 am avut un anunț publicitar :
        Normalitatea, adică naturalul, ajunge să fie notificată într-o lume în care anormalitatea a pătruns adânc în viaţa şi preocupările noastre.
        Anul acesta, un an apicol de excepţie, producţia de miere a fost pe măsură. Astfel… după ce am repartizat-o prietenilor şi rudelor am rămas cu o cantitate apreciabilă de miere disponibilă. Asupra calităţii acesteia nu încape nici un dubiu. Zona mea apicolă este suficient de săracă încât să fie valorificată superior …sărăcia. Locuiesc la câșiva km. de mânăstirea Neamț. Fâneţele, livezile, grădinile sunt îngrăşate numai cu îngrăşăminte naturale, gunoi de grajd şi de pasăre. Nu practic mersul în pastoral la monoculturi considerând că poliflora este cea mai valoroasă miere. Totuşi am 3 sortimente obţinute în 3 perioade de recoltare :
        1. Polifloră +livadă = alb-gălbuie, ca şerbetul.
        2. Polifloră + salcâm + tei = mai galbenă, fluidă.
        3. Polifloră + grădină = închisă la culoare, mai vâscoasă.
        Menţionez că nu este contaminată cu „varachet” sau antibiotice.Preţul mierii ecologice este mare şi cu toate că merită, prin grija guvernanţilor, este peste posibilităţile materiale ale celor mulţi. Preţul meu de vânzare al mierii este de 20 de lei/kg. în care includ şi transportul (bonus), preţ cred eu…modest faţă de calitatea mierii. Cantitatea minimă este de 5 kg.
        Niciodată nu am considerat creşterea albinelor o afacere în sensul strict al cuvântului. Iubesc albinele, ele mă iubesc şi ne servim reciproc.
        Mierea normală nu este filtrată prin încălzirea acesteia, pentru a se fluidiza. O miere „limpede” este o miere moartă, în care nu mai putem vorbi despre enzime, a fost încălzită la 70-80 de grade pentru a trece prin filtre fine. Aceasta este mierea cu aspect comercial, din comerţ. Mierea normală are mici paricule de polen, de propolis, care de fapt îi sporesc calitatea. Mierea trebuie păstrată la întuneric şi nu trebuie încălzită dincolo de 39 de grade.

  6. Ăștia care spun că poți face sex dacă regreți după, n-au habar ce spun. Cred că ei regretă de fiecare dată după, indiferent că-i post sau nu!

  7. Am râs cu lacrimi. Bine, tema este serioasă, dar ai un umor teribil când îți expreimi…. nedumeririle. Și pe bună dreptate. Au unii așa un „talent” de a da sfaturi și o fac cu convingere și cu atât de multe detalii, de parcă ar fi „autorități” morale în domeniul respectiv. Rezultatul este că reușesc să amețească de cap oamenii și nu să-i lămurească. Personal consider că postul este ceva bun, foarte sănătos și util pentru sănătate și pentru sufletul omului. Dar doar atunci când este înțeles în adevăratul său sens, nu cum susțin unii, care ne aduc aminte mai degrabă de fariseii din Biblie. Postul este un efort perosnal și absolut benevol. Fiecare îl aplică așa cum poate, nu după rețete-calapod. Iar dacă nu reușești „ca la carte”, nu înseamnă că ești cel mai mare păcătos, ci că doar atât ai putut. Intenția și gândul bun contează. Nu țin post pentru ce cred alții sau pentru „impresia artistică”, ci pentru sufletul meu. Este un exercițiu de voință, un exercițiu de purificare, un fel de „schimbare de paradigmă” în peisajul vieții perosnale, când mut prioritățile de pe planul trupesc, pe cel sufletesc. Faza cu „să-ți pară rău” după ce ai fost cu soțul/soția…. este de tot râsul. Halal sfaturi duhovnicești. Și sunt atâția care chiar recomandă astfel de lucruri!
    Numai bine!

  8. Credeam că este vorba despre un sex într-un post, adică în vreun foișor, undeva la vânătoare. Ăștia nu au mai avut răbdare la pândă și au rezolvat cu un sex! Și acum regretă că au scăpat „frumusețe” de mistreț! 🙂

      • Acum, ce să zic, nu cred că este așa de mare pierderea. Cică și lui i se cam spunea Mistrețul prin anumite „țercuri” și umblă vorba prin târg că, de ciudă, s-a lăsat cu o nouă alergătură prin foișor. Mistrețul s-a pus pe vânat. Hai că m-am amețit de tot, nu mai știu cine pe cine vânează și cine e în post! Post? Despre ce post vorbiți aici?

Lasă un răspuns