Moș Nicolae nu uita de noi, adulții!

5 Comments 5 decembrie 2015 Fabiola Ion

În fiecare an, Moș Nicolae este foarte așteptat de copii, iar fericirea din ochii lor când își găsesc ghetuțele pline de dulciuri sau jucării este cea mai mare răsplată a ~~părinților~~ Moșului. Sentimentul acela când îți vezi copilul fericit nu poate fi exprimat în cuvinte iar bucuria lui devine implicit bucuria ta.

Mi-aș dori însă ca Moș Nicolae să nu uite de adulți, fiindcă și ei sunt niște copii mai mari. Își doresc și ei câte o mașinuță, un monopoly cu câți mai mulți bani în el, o păpușă, o poșetă pentru păpușă sau măcar o nouă garderobă pentru sezonul rece, tot pentru păpușă desigur, o dulceață ~~de ciocolată~~ sau măcar două portocale. Nici unul nu-și dorește nuielușa legată cu ață roșie, pe-asta nimeni n-o dorește, nici măcar copiii.

Și adulții au fost cuminți, au avut realizări, au muncit, au îndeplinit tot felul de sarcini, au ascultat și nu au luat note proaste în carnetul vieții. Mulți au făcut sacrificii, de tot felul. Tare mult s-ar bucura să găsească și ei niște „cadouri” în ghetuțe.

Așa că Moșule, te rog, din tolba ta mare și plină de bunătăți, revarsă în cizmulițele adulților îndelung lustruite câteva lucruri neprețuite de care sigur au uitat:

– o vorbă bună și caldă pentru un apropiat sau un străin;

– un gând frumos pentru cineva aflat în suferință;

– iertarea unor fapte pentru a face loc altora frumoase în viața lor;

– liniște și împlinire sufletească;

– sănătate din belșug.

La ultima chiar te rog să nu fii zgârcit. Fiindcă indiferent de purtarea fiecăruia, asta nu trebuie să lipsească nimănui.

Cât despre restul de „cadouri” sunt convinsă că fiecare o să și le cumpere singur, n-are rost să te obosească pe tine să le aduci.

foto: bravonet.ro

Despre
Ultimele Postari

Fabiola Ion

Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns, dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Am descoperit că-mi place să mă joc cu literele, să le potrivesc zâmbetului, să le dau sens și valoare. Deși nu le-am studiat îndeajuns, ele mi-au pătruns în suflet, apreciind astfel puterea lor incontestabilă.

Am descoperit că, așezate cu grijă în vârful unei penițe meșteșugite, ele pot crea un întreg univers, menit să schițeze uneori destine. Astfel, prin intermediul lor, pot transmite o stare de bine frunților încruntate de atâtea griji sau pot stârni emoții în inimi închistate, care au uitat să simtă.

Prin ele, am descoperit oameni și întâmplări, vise și speranțe, zâmbete și lacrimi. De fapt m-am descoperit pe mine, într-o altă formă, poate cea mai autentică dintre toate, iar pentru asta nu mă pot simți decât binecuvântată și recunoscătoare.

Ultimele postari ale lui Fabiola Ion (vezi toate)